Karma norocului

Karma norocului de Am Tal, San Way

Tipurile de karma

Pentru o mai completă înţelegere a acţionării karmei, e bine să deosebim karma din naştere de karma căpătată (acumulată). Există o multitudine de denumiri pentru grupurile date, dar sensul este acelaşi.

• Karma din naştere – se referă la setul de parametri stricţi daţi omului la naştere şi pe care e imposibil sau extrem de dificil să-i modifici. E vorba despre constantele date omului la naştere: sex, locul naşterii, naţionalitate, culoarea pielii, familie etc. Bineînţeles, aceste constante reprezintă, şi ele, urmări ale unor încarnări precedente, dar în această viaţă concretă sunt parametri daţi.
• Karma căpătată – se referă la legea raportului cauză-efect care acţionează în cadrul vieţii date. Orice acţiuni ale omului provoacă, aşa sau altfel, repercusiuni. Mai există astfel de tipuri de karma precum: karma neamului, familiei, rasei, religiei, naţionalităţii, ţării, planetei. Ele ne influenţează gândurile, sentimentele şi acţiunile, joacă un rol important în dezvoltarea noastră, prin urmare, şi în acumularea de către om a karmei.

Karma nu trebuie privită ca un sistem birocratic de pedepse şi recompense, venind de la Cel de Sus sau de la emisarii săi. Karma poate fi relaţionată cu legile naturii, ca, de exemplu, cu legea conservării energiei. Iată de ce suntem forţaţi să recunoaştem că responsabilitatea pentru toate cele câte ni se întâmplă o purtăm noi şi numai noi. „Cum se poate una ca asta? – veţi obiecta dumneavoastră cu indignare. – Fie, ne alegem profesia, locul de trai, locul de lucru, partenerii de mariaj. Părinţii însă nu ni i-am ales noi! Şi cu atât mai puţin – ţara sau momentul naşterii. Nu e în zadar vorba cântecului «Vremurile nu se aleg, în ele se trăieşte şi se moare»”. Ei bine, din păcate trebuie să ne asumăm responsabilitatea deplină pentru viaţa noastră. Înainte de a păşi în această lume, născuţi într-un trup sau altul, ne alegem cu minuţiozitate sexul, rasa, cultura, datele biografice şi chiar părinţii. Pe toate acestea le facem pentru a deţine probabilitatea maximă de obţinere a experienţei de care avem nevoie, de corectare a greşelilor pe care le-am comis în vieţile anterioare. Într-o anumită măsură, putem considera lumea întreagă ca fiindu-ne dată spre a servi experienţei noastre.

Se pot distinge câteva subtipuri de karma. Înainte de toate avem datoriile karmice, pe care le-am moştenit din vieţile anterioare. Apoi, datoriile karmice pe care le contractăm aici şi acum, în existenţa noastră din prezent. În al treilea rând, vine karma neamului căruia aparţinem.

Nu întâmplător, probabil, majoritatea oamenilor au amintiri confuze (sau mai degrabă nu atât amintiri, cât senzaţii) cu privire la vieţile anterioare. Din păcate, omul e construit în aşa fel încât se foloseşte de cunoştinţele despre vieţile sale anterioare numai pe post de sursă nesecată de pretexte. Şi pe bună dreptate, imaginaţi-vă numai cât de convingători am putea fi în justificarea lipsei noastre de voinţă: „Nu pot îndeplini sarcinile legate de deplasare. Îmi este frică să zbor, pentru că am fost pilot de bombardier şi am murit în timpul unei lupte aviatice”, sau „Nu sunt în stare de nicio realizare în această viaţă, întrucât am de recuperat datorii karmice încă de pe timpul Atlantidei”, sau „Am o atitudine proastă faţă de copilul meu, deoarece el a fost soldatul care m-a ucis în Primul Război Mondial”.

Totuşi, nu trebuie să cădem nici în cealaltă extremă. Dacă acum cinci secole, într-una dintre incarnaţie dumneavoastră aţi fost un om care şi-a gonit de acasă părinţii bătrâni, condamnându-i la o moarte prin înfometare, este prostesc să afirmaţi: „Nu eu sunt acela” şi să faceţi trimitere la faptul că nu vă leagă nimic de acel om. Nu este mai puţin prostesc, însă, să vă dedaţi frământărilor sentimentului de vinovăţie pentru greşelile şi acţiunile comise într-o încarnare îndepărtată. În pofida legăturii de netăgăduit, dumneavoastră şi acel cineva nu sunteţi unul şi acelaşi. De exemplu, dumneavoastră aşa cum sunteţi acum şi cel care eraţi la vârsta de şase ani nu sunteţi, nici pe departe, acelaşi om. Dar nimănui nu-i va trece prin cap să nege legătura existentă între adultul de acum şi copilul de atunci. Va trebui să conştientizaţi acele greşeli, să vă asumaţi răspunderea pentru ele şi să încercaţi să nu le faceţi din nou în actuala dumneavoastră viaţă. Din punctul de vedere al ispăşirii datoriilor karmice, nu există nimic mai grav decât repetarea vechilor greşeli. Inevitabil, va trebui să le ispăşiţi, din nou, în noile încarnări, atâta doar că de acea dată s-ar putea să beneficiaţi de mult mai puţine posibilităţi de a o face.

Da, într-adevăr, în această viaţă vă veţi ciocni inevitabil de repercusiuni ale unor fapte comise anterior. Cât de distructiv le va fi efectul, însă, cum le veţi aborda, veţi fi sau nu în stare să le folosiţi spre binele dumneavoastră – toate acestea depind numai şi numai de dumneavoastră. Îmi vine în minte o întâmplare. Unul dintre amicii mei, pe când avea şase ani, a găsit în pădure o grenadă rămasă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Curiozitatea l-a împins s-o desfacă. Bineînţeles, el nu avea habar despre felul în care funcţionează mecanismul acesteia. Grenada a explodat, mutilându-i grav mâna dreaptă. Acest caz l-a învăţat pe amicul meu să fie foarte precaut tot restul vieţii, dar el a avut de plătit pentru lecţia luată, fiind nevoit să se descurce fără patru degete. Apropo, precauţia, astfel căpătată, l-a ajutat, la începutul anilor 1990, să aibă o creştere fulminantă în calitatea sa de om de afaceri şi să evite cu abilitate orice probleme atât cu lumea interlopă, cât şi cu autorităţile.

Şi în existenţa actuală comitem anumite fapte, avem gânduri şi sentimente. Apar, prin urmare, şi datorii karmice. Pentru unele dintre ele ne vom putea răsplăti şi în vieţile următoare. Ca să dăm cărţile pe faţă, trebuie să spunem că până şi oamenilor care cred în reîncarnare le vine în cap următorul gând: „Da, bineînţeles va trebui să-mi corectez în viitor greşelile, dar, dacă stau să mă gândesc, acel cineva nu voi fi exact eu”. Totuşi, vremurile se schimbă. În prezent, odată cu începerea Epocii Vărsătorului, tot mai des oamenii se ciocnesc de necesitatea de a achita datoriile karmice „curente”, chiar acum, în încarnarea actuală.

În ceea ce priveşte karma neamului, trebuie să facem câteva precizări importante. În primul rând, este valabilă regula „Fiul nu e răspunzător pentru faptele tatălui”. Nu suntem răspunzători pentru faptele părinţilor, bunicilor şi aşa mai departe. Nu e cazul să ne motivăm insuccesele cu rateurile predecesorilor noştri. În al doilea rând, încă înainte de a ne încarna în corpul fizic facem o alegere. Naşterea pe Pământ nu este o pedeapsă. Noi am fost cei care am vrut să apărem aici, pentru a păşi pe calea perfecţionării. Într-un anumit sens, noi alegem care ne va fi atitudinea faţă de lumea în care va trebui să trăim – ca faţă de paradis sau ca faţă de iad. Noi am fost cei care am ales ce fel de experienţă vrem să obţinem, care greşeli din vieţile anterioare vrem să le corectăm şi în funcţie de acestea ne-am ales părinţii şi condiţiile de viaţă necesare realizării obiectivelor pe care ni le-am propus. Alegem anumite capabilităţi şi posibilităţi, necesare înfăptuirii menirii noastre pe Pământ. Dacă ne este necesar să corectăm un număr mare de greşeli comise anterior, atunci ne putem încarna într-un neam cu o karmă nefericită (boli genetice, scenarii familiale dificile etc.), ceea ce ne va complica substanţial existenţa, dar ne va permite să îndreptăm o mulţime de greşeli şi ne va oferi posibilitatea unei dezvoltări maxime.

Cu toate acestea, lumea materială în care suntem nevoiţi să trăim este construită în aşa fel, încât, atunci când păşim în ea, uităm cu ce scop am venit. Se prea poate ca o asemenea uitare să fie spre bine. După cum am spus deja, într-un anumit fel, faptul menţionat ne permite să începem viaţa cu o foaie albă. Este oare chiar atât de important să cunoaştem toate detaliile vieţilor anterioare? Cum intenţionaţi să folosiţi aceste cunoştinţe? Dacă în actuala existenţă aveţi probleme în viaţa personală, este oare atât de important că cinci secole înaintea erei noastre v-aţi expediat soţul din cauza acceselor de egoism? Tot ce aveţi de făcut este să corectaţi o greşeală comisă, să căpătaţi o anumită experienţă nouă şi nicidecum să stimulaţi sentimentul de vinovăţie.

Trebuie să vă străduiţi să trăiţi în aşa fel încât să rupeţi lanţurile circumstanţelor karmice. Dar ce se poate face şi ce trebuie să facem pentru asta? Înainte de toate, trebuie să înţelegem care anume sunt acele probleme karmice pe care le-am ales spre rezolvare în actuala viaţă. Poate că vreţi să deprindeţi sentimentul bucuriei? Sau pe cel al dragostei? Desigur, nu este exclus că va trebui să învăţaţi să luptaţi şi să învingeţi barierele. Sau se prea poate că aţi venit în această lume pentru a cunoaşte armonia şi sentimentul liniştii sufleteşti? Cum ne putem afla sarcinile sau, mai exact, cum ni le putem reaminti? Imaginaţi-vă că pornim într-o călătorie. Pentru început, trebuie să aflăm punctul terminus al călătoriei noastre. Dacă vom şti unde trebuie să ajungem, atunci vom fi în stare să alegem cel mai scurt drum spre acel punct. Apoi, trebuie să facem rost de o hartă – care ne va ajuta să evităm mlaştinile şi locurile aducătoare de moarte. Există o mulţime de metode care ne ajută să ne aflăm sarcinile karmice. Pentru unele metode e nevoie de cunoştinţe şi deprinderi speciale, de altele se poate folosi oricare dintre noi, indiferent de pregătire şi viziune asupra lumii. Trăim într-o lume dinamică şi într-o continuă schimbare şi, de regulă, nu avem niciodată suficient timp (chiar şi pentru a ne afla karma). Iată de ce vom aborda mai detaliat al doilea grup de metode, cel de care se poate folosi oricare dintre noi.