Și tu poți fi un părinte mai bun! Cum să-ți dezvolți abilitățile parentale fără psiholog

Această carte este menită să fie citită de toți părinții interesați să aibă o relație mai bună cu copiii lor, în general, dar în special este adresată părinților care petrec prea puțin timp cu copiii lor: doar în vacanțe pentru cei plecați în străinătate sau doar în weekend pentru părinți prea implicați într-un job. Probabil că cei mai mulți dintre cei care ați luat cartea la răsfoit, vă întrebați ce mă face să cred că părintele unui copil, cel care i-a dat naștere, este cel mai bun posibil pentru copilul lui. De ce nu poate un bunic sau un unchi să fie un părinte mai bun pentru copilul lui? De ce m-am încăpățânat să aduc în țară părinții plecați, cei care și-au lăsat copiii acasă și au plecat să caute un trai mai bun și să-i conving că ei sunt cei mai buni părinți? Ei bine, răspunsul, oricât de științific sau non-științific îl doriți, este unul singur: nu pentru că așa cred eu sau alți colegi psihologi, ci pentru că așa cred copiii voștri, cei cărora le-ați dat naștere. Ei vă cred cei mai potriviți și cu cât vă îndepărtați mai mult de ei, cu atât vă vor căuta mai mult. Pe de altă parte, pentru că am fost acolo, cum se spune. Am fost în inimile acestor copii, am fost în sufletele lor, în frământările lor, în timpul ședințelor de consiliere și i-am însoțit în cele mai cumplite scenarii legate de relația lor cu părinții plecați. Am simțit, alături de ei, efectele traumei abandonului. Am empatizat cu sentimentul de vinovăție pe care îl poartă cu ei zilnic la școală, cu cel de singurătate, de părăsire, de neîmplinire sau cu nefericirea lor. Din experiența mea în educație de peste 20 de ani, am reușit să-i ghicesc dintr-o singură privire. Când intru într-o clasă nouă, obișnuiesc să fac și acest exercițiu: să încerc să ghicesc câți dintre elevii acelei clase au părinții plecați în străinătate. De foarte puține ori intuiția mea a dat greș. Ei bine, acest sentiment nu-mi crește doar stima de sine, ci îmi dă impulsul de a scrie o carte despre tine, cel plecat să-i asiguri copilului un trai mai bun muncind în străinătate, fără să știi ce lași în urmă. În aceeași măsură, m-am gândit și la tine, părintele ocupat cu o muncă de 12 ore, cu schimburi de noapte, care apuci să îți pupi copilul doar în somn. Și tot în somn apuci să îi spui șoptit că îl iubești, iar dimineața ai plecat iar la muncă înainte ca el, copilul tău, să se trezească. Te însoțește și pe tine sentimentul de vinovăție până ajungi la locul de muncă, apoi îți trece, pentru că mintea ta începe să fie ocupată cu altele. Revine, poate, tot în drum spre casă, seara sau după ce ai ieșit din schimb, dar este din nou înlăturat de alte gânduri, mai presante, cum ar fi dacă ai plătit facturile toate, dacă ai spălat toate rufele, dacă ai timp să ajungi la sală pentru câteva exerciții de stretching, dacă…. Copilul tău este important indiferent cât timp te gândești la el, ai să-mi spui. Foarte adevărat, am să-ți răspund, numai că EL, copilul tău, nu știe acest lucru. Pentru el este încă un mister. El, copilul tău, are nevoie de astfel de asigurări în fiecare zi. Ei bine, asta te va învăța această carte, cum să-l faci tu pe copilul tău să simtă cât este de important pentru tine.

Părintele perfect este o iluzie. Nu există părinte perfect, dar fiecare dintre noi poate fi un părinte mai bun. Singura condiție pentru ca acest lucru să devină și realitate este ca tu, părintele, să fii un părinte conștient. Conștient de faptul că poți fi un părinte mai bun, începând de la a te transforma pe tine pentru a avea un copil puternic și sănătos. Cartea aceasta te va însoți pe tot procesul transformării tale, fără să te judece, fără să te certe, plecând de la unul dintre motivele legăturii dintre copii și părinți: bunătatea naturală care există între ei. Bogați sau săraci, fericiți sau nefericiți, educați sau needucați, dintr-o cultură sau alta, noi toți ne-am născut buni. Doar mediul sau părinții noștri, prin educația oferită, ne-au făcut să pierdem din vedere acest aspect esențial și anume că bunătatea, asemenea sâmburelui de Dumnezeire sădit în noi la naștere, se hrănește tot cu bunătate. Să dăm înapoi bunătatea care ne-a fost oferită, fiind noi înșine buni cu alții. Probabil că întrebarea următoare este ce facem dacă nu am primit bunătate de la cei care ne-au crescut pe noi? Putem să dăm altoi bun dacă educația noastră emoțională nu a fost tocmai dintre cele mai bune? Ei bine, această carte este mai ales pentru acei părinți care nu au fost crescuți cu bunătate, ai căror părinți nu au fost tocmai buni. Și, da, răspunsul este unul afirmativ, chiar încurajator. Un astfel de părinte poate deveni chiar un părinte mai bun decât își imaginează despre el. Tocmai lipsa unui tip de parenting pozitiv îl va determina să caute și să afle răspunsuri pentru a ști să fie el, la rândul lui, un părinte mai bun. Această carte te va ajuta să conștientizezi cu atât mai mult această importanță, învățându-te să-i ierți pe cei care nu au fost buni cu tine.

Așadar, fie că ești un părinte singur, fie că ești plecat departe și nu mai ai posibilitatea de a fi alături de copil decât din când în când, fie că ești un bunic/bunică care îngrijește copii, ceea ce vei descoperi aici, parcurgând capitol cu capitol, pas cu pas (nu este indicat să săriți peste capitole, pentru că e posibil să nu fie eficientă) te poate ajuta să te transformi într-un părinte mai bun.