Solitudinea sau singur printre ceilalţi. O abordare psihosocială

Intenţia de a scrie o carte cu acest titlu s-a născut în urmă cu mai bine de un deceniu.

În anul 2010, am publicat eseul „Singurătatea – ne ferim de ea, sau o căutam?”, la o editură discretă din Bucureşti. Deşi am apreciat că am spus cam tot ce aş fi avut de transmis altora, totuşi situaţia omului de a fi singur a continuat să mă preocupe, poate şi datorită formaţiei mele de psiholog tentat să privească şi dincolo de ceea ce se imprima la prima vedere. De fapt, unde începe şi unde se termină singurătatea? Apoi, de ce ar trebui să o aducem în discuţie, să o comentăm, să o desluşim? Nu ar fi mai bine să închidem ochii, să nu o recunoaştem, să ne prefacem că nu există?

Documentându-mă, am descoperit capitole, subcapitole, paragrafe în lucrări de specialitate, teze de doctorat, lucrări de licenţă şi masterat, articole, proiecte s.a., cu trimiteri la singurătate, solitudine, însingurare etc., dar puţine cărţi pe această temă. Ideile furnizate pe această cale mi-au fost însă de mare folos. Am valorificat în bună măsură experienţe de viaţă despre care am aflat în mod direct (întâlneşti şi cunoşti tot felul de oameni care trăiesc printre noi), sau indirect, din opere literare, reportaje, cazuri s.a. sau orice alte surse de informare la care am avut acces. Încadrând solitudinea în aria de interes a psihologiei sociale, am extins, astfel, câmpul de studiu de la nivelul individual de manifestare, la relaţii interpersonale care pot genera singurătăţi, apoi la procese intragrupale şi fenomene colective, unde se pot ivi oricând însingurări datorate vieţii printre ceilalţi sau printre cei mulţi. Am adus în discuţie şi situaţia celor care nu doar se simt singuri ori se cred singuri, ci sunt cu adevărat singuri într-o realitate de netăgăduit. O asemenea temă, a solitudinii şi formelor ei de manifestare, nu poate fi tratată altfel decât în legătură cu alte fenomene cu rezonanţă în viaţa omului, pozitive, stenice, cum ar fi starea de bine, împlinirea, speranţă, fericirea s.a., ori astenice, negative, cum ar fi, de pildă, tristeţea, neliniştea, suferinţa s.a. „Solitudine” sau „Singurătate”? În text am folosit termenii alternativ, deoarece semantic au cam acelaşi înţeles, dar într-un anumit context, unul poate fi mai potrivit decât celălalt.

Cartea nu este concepută că manual, curs universitar, compendiu etc., deoarece mi-am propus încă de la început să o adresez cititorilor de orice fel, tineri la început de drum sau adulţi trecuţi prin viaţă şi nu neapărat unor specialişti în domeniu. Din acest motiv, lucrarea este scrisă cu adresabilitate şi deschidere către cititorul singur sau nesingur, tânăr sau vârstnic, fericit sau nefericit. Am folosit, atât cât s-a cuvenit, experienţa personală de cercetător ştiinţific în domeniile mele de competentă şi de cadru didactic în formarea iniţială a viitorilor educatori. Este foarte probabil că unele idei exprimate în carte să aibă ca sursa prelungite discuţii, confesări, mărturisiri ale celor din preajmă, prieteni şi prietene, colegi şi colege, persoane cunoscute sau doar trecătoare prin viaţa mea, care mi-au imprimat în memorie vorbe înţelepte, fapte de viaţă, gesturi de neuitat. Se spune ca cercetătorul trebuie să se detaşeze de propriile lui gânduri, emoţii, trăiri, de propria lui subiectivitate, atunci când abordează o problemă cu nuanţe nu doar comune, obişnuite, cotidiene, ci şi cu o anume orientare către lumea ştiinţei. Nu ştiu dacă am reuşit, dacă nu cumva s-au strecurat şi unele accente de viaţă personală.

Până azi cartea a fost în mâinile mele. De-acum, Pro captu lectoris, habent sua fata libelli (Încăpute pe mâna cititorului, cărţile îşi au soarta lor). Voi fi interesată de felul cum va fi primită cartea de către cititori pentru a mi se confirmă/infirma părerea că solitudinea este o temă destinată ştiinţelor socioumane, dar şi un titlu incitant, ademenitor, provocator atât pentru cei singuri, cât şi pentru cei nesinguri, îndemnaţi, astfel, să-I înţeleagă mai bine pe cei dintâi. Mă simt onorată de faptul că această carte va intra în circuitul editorial purtând sigla Editurii Universitare. / Dr. Eugenia Enăchescu. Bucureşti, 13 iunie 2019