Îngeri în contrateatru

Vorbind cu mulți tineri, bărbați şi femei, aflați la începutul relației de cuplu și dându-le teme terapeutice similare cu cele din cartea pe care o țineam în sertar de mai bine de douăzeci de ani, am întâlnit din partea lor o receptivitate din ce în ce mai mare, o dorință extraordinară de a găsi un mijlocitor suprem în relațiile cu bărbatul, respectiv femeia din viața fiecăruia. Mai toţi doreau o relație deplină, cu un bărbat adevărat sau cu o femeie adevărată, fiecare dintre aceștia având propriile etaloane pentru cuvântul “adevărat”. Discuțiile erau departe de a fi convergente atunci când se discuta despre testul suprem pe care o femeie îl poate aplica unui bărbat pentru a afla dacă este bărbat deplin. Toți am realizat că testul, în aparență aşa de simplu şi totuși complex, ar putea dura o viață întreagă sau cel puțin cât ar dura relația de cuplu. Şi apoi ar mai fi intervenit o altă problemă. Pentru a înțelege cu adevărat ce este bărbatul deplin, trebuie să fii o femeie deplină. Deşi nu-şi propune, cartea aceasta scoasă din sertar poate să fie la fel de insuportabilă ca şi discuțiile la care am asistat în timpul dialogului cu aceşti tineri.

Cum reușește o femeie să înțeleagă diferența dintre a sluji lui Dumnezeu prin relația cu un bărbat şi a sluji numai bărbatului? Cât durează o astfel de căutare? Sunt întrebări al căror răspuns a fost o preocupare constantă în viața mea. Trebuie, mai întâi de toate, să fie mai mult decât o minte logică. Astfel am ajuns sa creez un personaj care ajunge, la rândul sau, să înțeleagă, într-un târziu, că drumul pentru căutarea bărbatului adevărat ar putea să se sfârșească acolo unde s-a format femeia adevărată.

Bărbatul deplin este, după părerea mea, nu acel bărbat care cunoaște ceea ce dorește o femeie, ci acela care cunoaște dacă ceea ce dorește femeia se potrivește firii ei.

Astfel, după mulți ani, am acceptat să vorbesc despre înfruntarea, pe terenul fascinant şi alunecos al pasiunii a lui alter (a alterității în general) cu Celălalt, victoria unuia sau a altuia, despre neputința sau doar refuzul continuu, în relația dintre o femeie şi un bărbat, de a-l transforma pe Altul în Celălalt, despre iluzia, pe măsura apropierii dintre cele două frontiere, a transgresării ei şi, în sfârşit, despre puterea pasiunii amoroase fie de a re-produce personalitatea umană prin reconsiderarea şi reconstruirea valorilor, fie de a distruge, ca parte blestemată a destinului uman individual asumat, viaţa socială diurnă prin victoria intimităţii lumii nocturne, a imposibilității conservării, în cele din urmă, a unei alterităţi radicale pe urmă de dispariție.

Deși nu este doar o carte simbol, ajunge să copleșească prin aglomerarea unor teme complexe care nu pot fi tratate într-o singură carte caci ele figurează zilnic sub forme la fel de complexe in universul nostru: una dintre cele mai importante pare sa fie închiderea oamenilor faţă de ceea ce nu cunosc, care e dintr-o altă cultură (dar nu şi dintr-o altă natură), care are un alt mod de gândire şi pe care îl consideră exterior ego-ului, dar nu şi sinelui; aşadar, despre tipul de iubire situat între Altul şi Celălalt; altele se referă la limite ale conştiinţei, la distincţia între bine şi rău; la gândurile rele, ispitele de atâtea feluri care te pândesc atunci când te bazezi numai pe tine; un subiect care pare sa preocupe într-adevăr este legat de nesimțirea sau moartea minții, despre cum se formează o conștiință greșită, despre cum putem să-l părăsim pe Dumnezeu; pe de alta parte cititorului i se dezvăluie sub forma parabolelor mai mult decât a acțiunii in sine diverse tipuri de însingurări, rămase închise faţă de suprema însingurare, lupta cu duhurile rele şi iubirea pe care ajungi să le-o porți după feluritele chipuri pe care le iau; cartea pare să mai aducă în fața neputințele de atâtea feluri şi in special aceea care te face să vezi în omul de lângă tine un Dumnezeu mai mic, într-o singură propoziție, despre căderea jalnică ce te așteaptă la sfârșitul drumului iubirii de sine.