101 poeme de Ion Lazu

101 poeme de Ion Lazu

Neîntreruptul cântec

Cântul continuă. Cine-ar pricepe
De-i pe sfârşite ori abia-ncepe?
Cel ce ascultă nu se gândeşte
Au care-i pasărea ce-l izvodeşte,
Ce-l înfioară şi îl ridică
Când alta zboară sau rece pică.
Codrul e veşnic, proaspătă-i zarea
Şi fără istov spune-şi cântarea.
Iar printre triluri ce se-nfiripă
Altul mai meşter se-arată-n pripă.
Toate-n lumină îşi cată partea
Dar jos în iarbă, în umbră,-n tină
Pe cel ce cade-l înghite moartea.
Când bolta-naltă şi ramuri line
În tril tresaltă şi le e bine,
Cine s-audă păsări sleite
Bufnind grăbite în iarba crudă?
8 febr. 2008

Sânziene

Coroniţa de sânziene
Livide chiar de-a doua zi
Atârnă în cuiul ei
Pe scândura porţii
De culoarea nimicului.
Încă puţin şi
Cel mai sălciu praf
Se va deşira în drum
Din paiele împletite cu drag.
Un nimb ar putea fi
Pentru sufletu-mi tânăr –
Dar n-am văzut
Să poarte cineva
Boarea galbenă de sânziană.
Un obicei atât de vechi
Că ţi se face teamă.
1968, Pocola-Beiuş