Ion Lazu s-a născut la 6 ianuarie 1940 în comuna Ciubarciu, judeţul Tighina din părinţii Grigore şi Vera (născută Ciobanu), proprietari agricoli, mici negustori.
În martie 1944 familia scriitorului s-a refugiat din faţa frontului, stabilindu-se în comuna Cireaşov, jud. Olt. Şcoala primară în satul de adopţiune, clasele secundare la Şcoala Ionaşcu din Slatina, Liceul Radu Greceanu din acelaşi oraş, promoţia 1956. În acelaş an devine student la Facultatea de geologie-geografie a Universităţii Bucureşti, pe care o absolvă în 1961, când devine geolog-prospector la o întreprindere de profil din Capitală, de unde şi iese la pensie, în 1999, după 38 de ani de activitate neîntreruptă, practic în toate regiunile ţării. A debutat cu poezii în revista Ateneu în decembrie 1964 şi a continuat să publice sporadic versuri şi proze scurte. Expoziţii de artă fotografică în diverse oraşe din ţară şi în Luxemburg. Traduceri din franceză şi spaniolă.

Premii literare, pentru artă fotografică şi pentru scenariul de film Vestea, 1970.

Cărţi de proză: Ningea în ochii ei albaştri, schiţe şi povestiri, 1970; Despre vii numai bine, roman, 1971; Blana de viezure, povestiri, 1979; Rămăşagul, roman, 1982; Curtea interioară, roman, 1983; Capcana de piatră, roman, 1987; Veneticii, roman, 2002; Ruptura, roman, 2004; Sălbaticul, roman, 2005.
Cărţi de poezie: Muzeul Poetului, elegii, 1981; Poemul de dimineaţă, elegii, 1996; Cuvinte lângă zid, elegii, 1999.
Cărţi pentru copii: Întâmplări din pădure, povestiri, 1991.
Album de artă fotografică: Natura sculptează, 1984.