Muzeul poetului

Muzeul poetului de Ion Lazu

Blana mistreţului

Seara, înainte de somn
Îmi las o vreme tălpile goale
Pe blana mistreţului, întinsă pe jos;
E a mistreţului vânat de bunicul
În luna lui de miere, norocos.
Pe ea şi-a odihnit picioarele trudite
Seară de seară, înainte de somn;
Tatăl meu va fi umblat de-abuşa –
Acum eu îmi astâmpăr tălpile încinse
Noaptea, înainte de dragoste şi somn.
E aspră, adâncă şi răcoroasă
Ca o brazdă de iarbă câinească
Blana cu care mistreţul ne vicleneşte
Otrăvindu-ne seară de seară
Până la moartea firească.
Înţeleg acum, când tinereţea-i o frunză
Trasă în ţepii ei lungi, cenuşii,
înţeleg destul de târziu, astă seară,
privind la picioarele mele-nfundate în blană
înghiţite de blană, pierind în ea –
Şi mă-nspăimânt ca de o mlaştină
Noaptea şi singur…
1965, Solca

Amiază
Paulei M.

De pe-o falcă de balaur
Iată soarele-n Caşin
Desfoindu-se de aur
Până când se face negru.
Smuls din ţipăt de prigorii
Prin aripi de spirt albastre
Intr-n apă pân-la glezne
Pân-la brâu, până la creştet.
Cu şuviţe moi de aer
Însumi înfloresc din unde.
Ziua-şi bate coasa-n deal
Până nu se mai aude.
Vară, în amiaza mare.
Râul des îmi leagă ochii
Şi pe mal sunt răstignit
Într-un ţipăt de prigorii.

1965. Grozeşti-Oituz