Foamea de a fi

28,30 lei 26,50 lei

Foamea de a fi (eBook) – Aura Christi

Golește
ISBN: EB9786069268315 Categorie: Autor: Anul apariției: 2013 Colecție:
  • Ghid eBookuri - cum citesc un eBook?

    Cum citesc un eBook?

    Aveți nevoie, în primul rând, de un dispozitiv electronic care să citească eBook-uri. Acesta poate fi un laptop, calculator obișnuit, Kindle, telefon mobil sau tabletă.

    Atenție! Instalați Adobe Digital Editions (click aici) înainte de a accesa linkul de descărcare.

    Computer eBook Reader Telefon Tabletă
    Calculator personal Kindle Android Android
    Laptop Nook iPhone iPad
    Apple MacBook Kobo Windows Windows
    Notebook iRiver Trekstor
    Netbook Pocketbook Prestigio
    Bookeen

„Această tânără scriitoare este animată de o rară pasiune formatoare. A se forma pe sine înseamnă totodată a-i forma pe alţii. Nu ne miră recursul frecvent al eseistei la modelele formatoare, chiar dacă nu este nicidecum vorba de a repeta epigonic experienţe consumate. Modelul poate (şi trebuie să fie) întrucâtva jucăuş. Ion Barbu este, în această perspectivă, un magister ludi. Cu o generozitate spontană, Aura Christi îşi împărtăşeşte experienţele, e gata să dea sfaturi unor tineri poeţi, în continuarea celor binecunoscute ale lui Rilke cel din Scrisorile către un tânăr poet.

Iată, aşadar, cartea unei autoare cu un destin literar cert. Un destin pe care Aura Christi şi-l asumă. Mai mult, ea şi-l construieşte cu orice sacrificiu.” (Nicolae Balotă)

„S-a constatat încă o dată o matură stăpânire a mijloacelor, un timbru aparte, original, în corul tinerei poezii şi, mai ales, o frumoasă ambiţie de a modela, de a uza de o întreagă gamă a tehnicii poetice în contrast curajos, aş zice, cu unii poeţi sau poete ale celei mai tinere generaţii lirice ce uneori îşi diluează inspiraţia şi temele personale într-un manierism ce frizează moda sau teribilismul literar. Cele doua teme ale volumului – «regalitatea şi deificarea» – prin patosul reţinut, printr-un cult aproape clasic al formei, trădează orizontul, anvergura ideatică a autoarei ce încearcă cu succes în acest volum să propună nu numai teme originale, dar să integreze în arta ei poetică modurile clasice ale bunei şi marei poezii româneşti şi universale.” (Nicolae Breban)

Foamea de a fi de Aura Christi

9 janv. 2007. Două săptămâni petrecute în Grecia. Ce căutam noi plimbându-ne, zi de zi, pe străzile Atenei, pe ulicioarele din oraşul vechi, numit de localnici Plaka, purtând parfumul abstract şi viu al vremilor de odinioară, urmele gânditorilor urmăriţi mental nu rareori şi consideraţi, pe bună dreptate, unul dintre vârfurile de neatins ale umanităţii? Ce căutam, cu gândul la iubitul Zenon, care susţinuse, fiind cu alumnii săi în bucătărie, că „zeii sunt şi aici”?; ce anume căutam încercând să ne facem timp, zi de zi, pentru a ajunge pe Acropole sau în preajma acestui epicentru de aur al culturii antice, inimă vie a urbei disputate aprig, în negura vie a timpului, de Athena şi Poseidon? De unde răbdarea, atenţia, dorinţa crescând în intensitate de a pribegi, iar şi iar, printre coloanele Turnului Vânturilor, construit pentru a deruta inamicii, de a contempla îndelung ruinele Templului lui Zeus sau pe cele ale Teatrului lui Dionysos, de a hălădui – numai ochi şi urechi – printre amintirile vii, în preajma locului unde se aflase statuia Athenei, Parthenonul intact în splendorile sale, Cariatidele regăsite în copie, pentru statuile originale ducându-se şi astăzi lupte acerbe, diplomatice? Ce căutam pe Acropolele invadate de lumina discret-evazivă a apusului sau pe Acropolele atinse de razele unui soare încă timid, încă păstrând splendorile Aurorei celei puternice? Ce căutam, ei, ce anume?, mă întreb până la prostraţie, până la spaimă, începând să resimţim cum ceva neobişnuit şi plin de forţă jubilează interior, prins de negrul mister de care ne lăsasem locuiţi în vreme ce fixam cu toţi ochii lăuntrici marea urbe, cu oamenii şi mandarinii şi câinii şi pisicile şi bijuteriile şi bulevardele largi, cu vegetaţia luxuriantă, în ciuda sărbătorilor de iarnă, cu ulicioarele discrete, adăpostind, în afara miturilor răsştiute, repetate, alintate în gând, mari istorii, amintiri ghicite pe jumătate sau pe sfert numai? Dibuiam lumina violent-reţinută, legănată pururi între versanţii munţilor, cu certitudinea că lumina e un spectacol, lumina, ca la Rodin, trebuie învăţată, subjugată, dominată, glorificată, supusă şi, în acelaşi timp, cântată mereu; căutam senzaţia de sublim avută pentru prima dată sub geana vie, calmă a soarelui apune, acolo, sus, în preajma Erechtheionului, când o mână mare şi puternică aşezase în noi o forţă fără nume la care n-am fi îndrăznit să visăm: cea de a sta locului, de a ne ţine respiraţia, de a creşte lăuntric pentru a fi locuiţi de ceva uriaş, nevăzut, prezent până la ţipăt – senzaţie căutată, răscăutată, visată, exorcizată pentru a fi descrisă, apoi rechemată iarăşi, în majoritatea cazurilor, previzibil, fără sorţi de izbândă, deşi ne încăpăţânam, uimiţi şi pierduţi în propria uimire, să dibuim, iar şi iar, cu antenele duhului lăuntric, aceeaşi stare, şi atunci când păşeam atenţi să nu lunecăm printre stâncile, pietrele muşcate de valuri ale unei plaje sălbatice, veghind de departe urbea închegată de Theseu, miticul erou, şi devenită „cetate supremă şi incontestabilă” prin Şcoala de la Atena după instalarea la putere a lui Pericle, şi atunci când studiam (de fapt, cineva mai atent şi mai răbdător din mine studia) corabia mare şi suplă, copie fidelă, executată în timp, după vasul pe care navigase Ulise, vas purtând ochiul aducător de noroc, de un albastru nelumesc, legendar, şi când urmăream rapiditatea cu care se schimbă culoarea cerului, a mării, a munţilor, jocul de lumini viclene şi umbre majestuoase, ce ne-arunca într-o muţenie laborioasă, contemplativă, vie, nebunesc, nemăsurat de vie, aducându-ne aminte că edenul e prezent, e peste tot prin culoare şi muzică…

Ce căutam, aşadar, nemaisăturându-ne să pribegim, să ne plimbăm, să visăm, să ne înspăimântăm, să jubilăm, să învingem foamea, setea, să ne reducem din orele de somn, de odihnă, pentru a mai întârzia sub raza divinelor Cariatide, în preajma colinelor blânde ce fixau versantul dinspre Sud al Acropolelor, rezervate, în special, spun legendele, artelor dramatice, în umbra depărtată a Templului lui Zeus, sau în vecinătatea Bisericii bizantine Kapnikarea sau a celei ce poartă numele mândrei şi frumoasei Artemis, alături de alte vestigii, monumente, biserici, mânăstiri, străzi, uliţe, numele cărora îl silabiseam, repetându-le aşa cum repeţi versurile unui poem-capodoperă, aşa cum repeţi timpii lăuntrici, învăţaţi şi pururi neştiuţi în egală măsură? Neschimbat în esenţe. Cu gândul – mereu înalt, mereu subţire şi viu, nesperat de viu – la „draga mea antichitate dintr-un secol viitor”!

12 janv. Am împlinit 40 de ani. Nicolae mi-a scris din Franţa: „Nu bănuieşti cât de mult regret că nu sunt lângă tine, acum, când treci în al patruzecilea an. Dar tu ştii că de fapt îţi sunt alături şi mă bucur de fiecare bucurie a ta. Mai mult: sunt mândru de ceea ce însemni, de creaţia ta, de incredibila ta energie şi splendida ta ambiţie literară; de fidelitatea ta unică, de complicitatea ta ce m-a făcut să mă simt mai puţin singur în acest mai-mult-decât-un-deceniu de când ne cunoaştem. Îţi mulţumesc pentru toate acestea şi pentru altele, multe. Te rog să-mi ierţi unele porniri excesiv de tumultuoase, ca şi unele momente – te asigur, foarte rare! – când mi s-a părut că mă îndoiesc de gravul şi profundul tău sentiment. Eşti un poet «stăpân pe mijloacele sale», cum spunea severul Maiorescu despre Eminescu. Nimeni şi nimic – cu excepţia ta! – nu te mai poate abate de la drumul tău regal, de o rară anvergură în literatura noastră încă provincială. Şi eu sunt bucuros că mă număr printre cei foarte apropiaţi ţie şi-ţi promit, cu gravitatea pe care mi-o cunoşti, să nu mă schimb în ceea ce ne leagă.

În acest ceas aniversar, ce-ţi pot ura altceva decât ceea ce-mi urezi tu mie? Păstrarea tuturor rarelor calităţi de care ai dat din plin dovadă, umanitate şi noroc, adică timp pentru împlinirea operei tale care, sunt convins, va fi memorabilă la un nivel înalt. Noroc şi în sensul de a fi cu ai tăi, ca şi de a te bucura de gratitudinea celor pentru care scrii. La mulţi ani, al tău, Nicolae”

Cristina (Breban) m-a copleşit cu urări: „Dragă Auraş, La Mulţi Ani pentru ziua ta de naştere! Multă sănătate îţi doresc, să rămâi cum eşti, impresionant de vie şi dăruită, constantă, adevărată, dornică şi creatoare de destin, disponibilă şi generoasă, exactă, complice până la crimă, frumoasă.

O felicit pe draga de Liubaşa, Mama ta, şi îi doresc să se bucure de tine din plin, lungi, lungi ani! Mă bucur pentru Andy că te are şi vă admir pentru unicatul care sunteţi împreună. Şi mă bucur că facem împreună, toţi cinci, un nucleu, sper, indestructibil.

Cu caldă prietenie, Cristina”

Visez Cariatidele. Ce fructuoasă a fost şederea noastră în patria zeilor!

„Unul în care să recunoşti ce iubeşti şi ce te înspăimântă şi tot ce rămâne neînţeles în toate acestea.” (Rodin)

Cine să fie acel Unul?

Nu se poate, îmi repet ca un cretin, silabisind, e imposibil să nu fiu un mare scriitor; am suferit mult pentru asta; spre deosebire de alţii, am început prin a plăti, da-da, eu am plătit totul, totul, totul; nimic şi nimeni, niciodată, nu m-a abătut însă şi nici nu mă va abate din drumul meu; nici nu ar avea cum, pentru că acesta îmi stă în sânge, în templele de litere de-acolo.

Aroganţa, câteodată, e o forma a exactităţii!

Să nu supăr zeii prin aroganţa de adineauri, să nu supăr zeii.

Ştiam, da, ştiam că unul dintre epitetele atribuite frumoasei şi dreptei Artemis – zeiţa luminii lunare, iar în calitate de divinitate terestră, zeiţă a vânătorii şi săgeţilor „care nu greşesc ţinta” – în vechime, era Carie – festine organizate întru celebrarea ei în Laconia. Ce schimbare s-a produs, între timp!, la fel, cariatide, fiind numite elementele decorative, statuile dispuse pentru susţinerea unor balcoane!

Bazat pe 0 recenzii

0.00 Per ansamblu
0%
0%
0%
0%
0%
Lasă primul o recenzie la “Foamea de a fi”

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Recenzii

Momentan, această carte nu are nicio recenzie.

Close
Noutăți
Accesează
Close

Coșul meu

Close

Wishlist

Bine ați venit!

Parola va fi generată automat și trimisă pe adresa dvs. de email.

Datele personale vor fi folosite pentru a vă susține experiența pe website, pentru a administra accesul la cont și pentru alte scopuri descrise în politica de confidențialitate.

Aveți deja un cont?

Close

Close

Categorii