Imponderabil. Jurnal spre capătul nopții

Imponderabil nu este o carte liniară, dar nici circulară, nu iubește ordinea și rejectează haosul. Puzderii de mărgele colorate de porțelan sînt prinse în pînza de sac a povestirilor de fond. Mobilul se metamorfozează continuu, pentru a transcende, în final, părerile de opinie.

Am convingerea că voi recepta o dîrză rezistență la ideile credinței. Din nefericire, din ce observ de-a lungul comentariilor făcute prin subsolul diferitelor publicații din țară, cît și din confesiunile lor directe, românii au prins să alunece amețitor pe toboganul ateismului dezlănțuit. Ceaușescu continuă să fie răzbunat de istorie, roata comunismului n-a încetat să se învîrtă, roadele demenței se coc în tot soiul de saramuri.

Probabil că va scăpa cititorului de divertisment, mă simt obligat să atrag atenția: în paralel cu metamorfozarea lucrării, cît și, probabil, a autorului, filonul principal care străbate opera este devenirea omului, dintr-un animal bicisnic, sperios, nebun și incoerent, în fiara supremă aflată la celălalt capăt al spectrului. O fiară capabilă de extremele puterii de judecată și ale emotivității generale, care va încheia și va regenera lumea. Fiara – o spun cu tot respectul de care un rătăcit este capabil – fără de care nimic din toate acestea n-ar fi fost cu putință.

Liviu Cangeopol