Gheorghe Istrate – poet şi jurnalist.

Născut pe 11 mai 1940 la Limpeziș, în județul Buzău, fiu de țărani, a urmat Liceul „B.P. Hasdeu” din Buzău și apoi Facultatea de Filologie la București, luându-și licența cu o teză despre nuvelistica lui Ștefan Bănulescu.
A fost redactor la „Scânteia Tineretului”, „Radio Teleșcoală”, „Tribuna României”, iar după Revoluție, secretar general de redacție la „Curierul românesc”, periodic editat de Fundația Culturală Română.

A debutat în presă în 1956 și a colaborat la „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”. După volumul de debut, Măștile somnului (1968; Premiul revistei „Amfiteatru”), opera sa poetică va cuprinde titluri precum Zodia Șarpelui (1975), Sceptrul singurătății (1978), Rune (1980; cu o postfață de Cornel Mihai Ionescu), Oase de fluturi (1982), Despărțirea de cuvinte (1988), Distilerii nocturne (2000), Fragmente despre infinit (2000; cu o postfață de Ion Murgeanu; Premiul Academiei Române).

După cum observa Ștefan Aug. Doinaș, Gheorghe Istrate, poet „lipsit de ostentație”, „și-a alcătuit, și-a cultivat, și-a desăvârșit un mit al său, prin simpla dar sugestiva potențare a unei perspective tradiționale”.