Comedia cumană și vodevilul peceneg

Coșul minim de cultură
Ideea acestui pamfletorial nu vine dintr-o savantă pornire de epurare sau stilizare a clișeelor limbajului actual, ea derivă dintr-o subtilă remarcă a unei profesoare de română, care îi explica recent unui funcționar împovărat de stat că tragedia basarabenilor nu stă numai în nesiguranța achitării prompte a salariului sau în precaritatea „conceptului” autohton de coș de consum, cât mai ales în măiastra absență a coșului minim de cultură.
Bineînțeles, contextul a validat noul sens al sintagmei, preocuparea noastră fiind aceea de a revela latențele semnificantului. Încă bine că ne înțelegem, altfel nu mai continuam, lăsând concluziile la discreția subsemnatului, și aceasta într-un timp când țara dă de lucru la pompieri,
aceștia sting para cu lacrimi de păpușă, iar pleșuvii se piaptănă în locul babelor, ultimele obosind să facă același monoton exercițiu estetic pe fundal de incendiu.
Așadar, dacă la unii cultura începe de la vestiar, când au ce îmbrăca, la alții de la baie sau veceu, când au și ei pretexte să circule, la noi ea debutează, sigur, în manualele de istorie a civilizației. Acolo stăm bine la toate capitolele, devansând uneori Occidentul parvenit inechitabil, alteori
America postcolumbiană. Și, ca să nu răscolim ineficient vestigiile protocronismului, să revenim la subiectul nostru de meditație.