Bucuria de a fi răsăritean

Din întâlnirea mea cu scriitorul și omul Dan Ciachir s-au născut atât întrebări și răspunsuri, cât și o stare de spirit, pe care aș defini-o ca fiind una a acceptării de sine, într-o lume, mă refer la cea românească actuală, înclinată mai degrabă să se nege pe sine. Alături de Dan Ciachir te simți bine că ești român, răsăritean și ortodox – iar asta fără „ajutorul” vreunei ideologii naționaliste, ci simplu, normal, firesc – fiindcă începi să înțelegi câte ceva din condiția de om trăitor în acest spațiu dintre Orient și Occident. Când se produce o astfel de înțelegere – cum altfel decât în duhul Ortodoxiei? – efectul, pot mărturisi, este o stare de bucurie senină. Sper ca ea să răzbată și din convorbirile noastre.
Pentru mine, și probabil pentru mulți dintre cititorii săi, scrisul lui Dan Ciachir reușește să medieze, să arunce punți între planuri ale realității pe care vremurile tind să le facă din ce în ce mai divergente. Două sunt principalele sale teme: pe de o parte, raporturile dintre Biserică, cu toate aspectele ei de instituție divino-umană, și cultura laică, iar pe de altă parte relevarea continuității trecutului apropiat (perioada comunistă) sau mai îndepărtat (interbelicul) cu prezentul. Aceste legături, paradoxale pentru o mentalitate care vede peste tot rupturi, discontinuități, nu sunt construcții dialectice, prin idei generale, ci creații în care trăirea proprie se menține proaspătă și este transmisă prin nuanțe de mare finețe și precizie. Cred că simțul nuanțelor, îmbibat de o muzicalitate specifică, oferă „formula” stilului lui Dan Ciachir. În felul acesta, el reușește să ne comunice în același timp descrierea pe cât posibil obiectivă a unui fapt și starea sufletească propice pentru a-l percepe ca fapt viu. Atât în eseurile sale pe teme teologice sau literare, cât și în evocări sau aforisme, Dan Ciachir pune în joc o hermeneutică ce urmărește înțelegerea prin (re)trăire a operelor, faptelor istorice, vieții personalităților, ideilor… Nu poți înțelege ceva, ne spune implicit sau explicit el, decât dacă devine viață în tine.