Napoleon

Cititorul va avea surpriza de a descoperi aici un nou Stendhal, un Stendhal al istoriei politice. El a făcut aceste, din păcate, neterminate însemnări despre Napoleon, în doua etape, la un interval de aproape douăzeci de ani între ele.

Tot ce a scris în cursul acestor două tentative a fost adunat sub titlul general de Napoleon în aceste două volume dintre care primul: Viața lui Napoleon, a fost scris la Milano, în 1817-1818; cel de-al doilea: Mărturii despre Napoleon, la Paris, în 1836-1837. N-ar trebui totuși să se creadă ca Beyle (Însoțindu-l ca ofițer pe Napoleon în campania din Germania, Henri Beyle și-a ales pseudonimul de la micul oraș Stendhal, unde fusese o vreme încartiruit – n.t.) a luat pana în mâna numai sub impulsul evenimentelor, animat de entuziasmul admirației față de Napoleon și indignat totodată de a vedea în Franța o atât de mare lipsă de recunoștință față de un bărbat atât de mare.

Nu, dorința lui de a fi istoric, n-aș spune chiar vocația lui, datează de mai înainte. La întâi frimaire an XI (22 noiembrie 1802), în toiul pasiunii poetice a vârstei, el își nota în carnet proiectul de a întreprinde trei lucrări în proză: Istoria lui Bonaparte, Istoria Revoluției și Istoria marilor oameni care au trăit în timpul Revoluției Franceze. Și cu mare înțelepciune el adaugă: „a se începe aceste trei lucrări la treizeci și cinci ani, adică peste cincisprezece ani.