Realism, moralitate și pornografie în artă

Tema antologiei de față își are originea în Antichitatea preistorică.

Am limitat discuțiile la cele purtate în presa românească dintre cele două războaie mondiale, de-a lungul unui deceniu și jumătate (1921 – 1936), în cadrul a șasezeci de studii/ eseuri/ articole depistate de noi; or fi mai multe, tot ce este probabil.

Este epoca de organizare într-o nouă formulă de stat a Regatului român reîntregit, la trei ani după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, și cu doi ani înainte de instaurarea dictaturii personale regale, l1 – 10 februarie. Libertatea dăduse buzna și în artă fără jenă!

Textele din acest florilegiu aparțin atât autorilor autohtoni, cât și unora de pe alte meleaguri și timpuri. O parte au rămas în vogă, altă parte au intrat în umbră, dar, cu toate aceste impedimente de natură biografică, ideile susținute de ei au o bază proprie, cu demonstrații pro/ contra susținute fie cu vehemență, fie cu probe ș.a.m.d. Dintre cei consacrați de istorie, menționăm pe F. Aderca, Lucian Blaga, Șerban Cioculescu, Victor Eftimiu, Anton Holban, Tudor Vianu, precum și pe R.W. Emerson ori Firmin Gémier.

Oricum, autorii în chestiune condamnă fără nici o reținere trivialul, gratuitatea expresiilor/ subiectelor lipsite de fior estetic, scoțând în evidență inutilitatea exacerbării lubricului, drumul fiind început cu realismi și încheiat cu patologie estetică.

Lucrarea se adresează, deopotrivă, ca meditație, specialiștilor în arte și publicului larg, constituind un corpus trinitar.

Tema antologiei își păstrează actualitatea și în prezent.