Monografia unui isihast

17,40 lei

Monografia unui isihast – Gabriela Matiu
(V. Voiculescu – mit și religie)
Mai multe cărți publicate de Editura Timpul

  Hurry up! Sale end in:
Golește
ISBN: EB9789736129124 Categorie: Autor: Anul apariției: 2022 Colecție:
  •   Ghid eBookuri - cum citesc un eBook?

    Cum citesc un eBook?

    Aveți nevoie, în primul rând, de un dispozitiv electronic care să citească eBook-uri. Acesta poate fi un laptop, calculator obișnuit, Kindle, telefon mobil sau tabletă.

    Atenție! Instalați Adobe Digital Editions (click aici) înainte de a accesa linkul de descărcare.

    Computer eBook Reader Telefon Tabletă
    Calculator personal Kindle Android Android
    Laptop Nook iPhone iPad
    Apple MacBook Kobo Windows Windows
    Notebook iRiver Trekstor
    Netbook Pocketbook Prestigio
    Bookeen

  Share

Locul scriitorului V. Voiculescu în edificiul literaturii naționale s-ar putea să nu fie încă pe deplin stabilit. Decenii la rând, destinul său artistic a fost marcat de circumstanțe favorabile sau potrivnice care au influențat receptarea justă a mesajului și valorii operei sale. Lucrarea de față a fost scrisă dintr-o încredere deplină în valoarea incontestabilă a creației literare voiculesciene, din admirația pentru exemplul moral oferit de om și măsura harului creator al artistului, pe care am încercat să le afirmăm cu tăria cuvântului scris. / Gabriela Matiu

Personalitatea lui Vasile Voiculescu este exemplară prin corectitudinea morală și strădania de sine întru biruința scrisului poetic. Într-o perioadă grea de încercare pentru limba română și pentru existența noastră în general, blândul și firavul poet de pe Valea Pârscovului a găsit putere de viață autentică în poezie și în rugăciune, devenind un reper pentru toți colegii de breaslă. Spre acel reper întăritor al Binelui și al Frumosului s-ar cuveni să se întoarcă din vreme în vreme și generațiile mai noi. / Petru Ursache

Portretul unui scriitor și medic

Dacă din rândul scriitorilor români am căuta să alegem pe aceia a căror viață ar putea reprezenta un model, un reper de urmat, nu știm de se vor aduna mulți sau puțini, dar V. Voiculescu sigur s-ar afla printre ei. Omul a cărui spinare s-a îndoit doar de boală – după cum au lăsat mărturie cei care l-au cunoscut – a venit pe lume în comuna Pârscov din județul Buzău, în anul 1884. Opiniile controversate formulate despre opera lui îi însoțesc și biografia. Fără a fi un caz singular în literatura noastră din acest punct de vedere, cu privire la ziua exactă a nașterii se vehiculează două date. Conform actului de naștere, Vasile Costache Voicu s-a născut la 27 noiembrie 1884, fiind al șaselea copil al lui “Costache Voicu, de patruzeci și cinci, și al Sultanei, de ani patruzeci.” Vârstele declarate ale părinților nu sunt reale. Tatăl, Costache, născut în 1833 și însurat la 37 de ani – vârstă la care în lumea satului ești etichetat de mult drept “flăcău tomnatic” – “întinerea” constant în declarațiile la nașterea fiecărui copil, scăzându-și din anii pe care îi adăuga vârstei soției mult mai tinere. În realitate, la nașterea fiului lor, părinții aveau 51, respectiv 34 de ani. Aceasta este data rămasă ca oficială, pe care și poetul o declară în însemnări personale: “1909, noiembrie 27, vineri. Astăzi împlinesc douăzeci și cinci de ani…” sau în corespondență: “Gândiți-vă: am împlinit 73 de ani la 27 nov. acum, … și cum zice psalmistul, tot ce trece peste, ca și tot ce a fost, e numai durere și chin.”  Toate dicționarele și manualele școlare consemnează această zi.

A doua dată este cea de 13 octombrie 1884, păstrată de memoria familiei și scoasă la lumină mai ales prin cercetările întreprinse de Al. Oproescu și Petre Ștefan.  Una dintre surorile mai mari ale poetului, Maria Ivănescu, a mărturisit într-un interviu înregistrat pe bandă de magnetofon că fratele ei “la 13 octombrie s-a născut”, în ajun de Sfânta Paraschiva. Ca un argument în plus, cercetătorii aduc și însemnarea dintr-o scrisoare de dragoste trimisă de poet logodnicei sale, Maria Mitescu: “octombrie 1884 –  6 septembrie 1908” – data nașterii și ziua în care o cunoscuse pe viitoarea sa soție. Din text reiese că tânărul Voiculescu preciza data nașterii reale, cea de-a doua fiind considerată o naștere simbolică: “Mi-ai adus viața, atunci în toamna mohorâtă, când ai pășit pragul căsuței ce te adăpostește acum.”

Scriitorul va reglementa târziu, în 1950, situația numelui său, optând pentru Voiculescu (până atunci apăruse  în certificatele de studii, în certificatul de căsătorie, în alte acte, Voiculescu, iar în actul de naștere și în registrul matricol era trecut Voicu). Deși ar fi putut folosi această ocazie pentru a corecta posibila greșeală a datei nașterii, nu modifică totuși nimic. Aceasta se poate datora și faptului că poetul nu acorda mare atenție zilei de naștere; după mărturisirea lui Ion Voiculescu, tatăl său își sărbătorea doar onomasticile, de Sf. Vasile. Data de 13 octombrie a intrat însă în conștiința publicului cititor (mai ales local), întrucât în Buzău, în organizarea Bibliotecii Județene ce îi poartă numele, în această perioadă scriitorul este omagiat în cadrul manifestărilor culturale “Zilele Voiculescu”.

Petrece primii ani ai copilăriei în satul natal, întipărit în memoria afectivă și evocat mai târziu atât în poezii (v. capitolul Patria și cultul eroilor din această lucrare), cât și în texte în proză (Confesiunea unui scriitor și medic, Poemul hanului cu urși ș.a.). Pentru unii dintre marii scriitori (Creangă, Eminescu, Blaga, Sadoveanu, Marin Preda) impresiile din primii ani ai vieții marchează evoluția lor artistică și multe dintre operele lor devin reflectarea fidelă a acelor trăiri irepetabile. Voiculescu mărturisea în Autobiografice legătura pe care o descoperea între destinul său ca scriitor și începutul existenței sale: “Omul s-a născut în anul ….  Poetul s-a născut probabil tot atunci și a atins culmea geniului între doi și șapte ani, când ședea de vorbă cu zânele din poveste, când îngropa, jelind, rândunelele moarte de frig…”  Voiculescu rememorează peste ani satul, casa natală, dragostea părinților și a surorilor, jocurile copilăriei, la un loc, vârsta cea fericită. Ceea ce individualizează amintirile sale din acea vreme – dacă este să le comparăm cu ale altor confrați întru literatură – este latura spirituală a vieții sale, trăirea sinceră și neimpusă a sentimentului religios. Experiențe mistice precum cea care urmează anticipează evoluția sa ulterioară ca scriitor religios: “Mă văd într-o zi luminoasă, cu sora mea cea mare de mână, mergând pe un drum afară din sat. Deasupra mea, pe cerul verziu, un înger imens, ca un Crist pantocrator  pe bolta bisericii… întreb și acum pe sora mea, care nu-și amintește și crede că am visat. Mă văd iarăși alergând din grădină la mama, care țesea la război, ca să-i spun, cu uimire și oarecum speriat de bucurie, că mica și zdrențuita cărțulie de cinci bani, Epistolia Maicii Domnului, căzută din cer, pe care o purtam în buzunarul de la sân, s-a zbătut acolo, a  pâlpâit  ca o vietate, dându-mi semn.”

Bazat pe 0 recenzii

0.00 Per ansamblu
0%
0%
0%
0%
0%
Lasă primul o recenzie la “Monografia unui isihast”

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Recenzii

Momentan, această carte nu are nicio recenzie.

Close
Noutăți
Close Coșul meu
Close Wishlist

Aveți deja un cont? Autentificați-vă

Close

Close
Accesează
Categorii