Interviu cu Puterea

Semănând reflecții care macină, interviurile memorabile ale Orianei Fallaci surprind fără ostentație, cu ironie amuzantă și chiar clarviziune, probleme politice și sociale dramatice: zeificarea conducătorului, politizarea totală a vieții, însușirea societății de către Stat, germenele socialismului.
„[…] ochii nu i se vedeau, pentru că ținea pleoapele pe jumătate închise, cu privirea ostentativ fixată pe covoraș, de parcă ar fi vrut să-mi spună că nu merit nicio atenție. Sau de parcă a fi atent la mine i-ar fi jignit mândria, demnitatea. Deborda de demnitate, asta e sigur. Nu ți-l puteai imagina în lenjerie intimă, atribuindu- i ridicolul care îi caracterizează pe dictatori. De fapt, în schimb, surprindeai o tristețe misterioasă, o nemulțumire misterioasă care îl mistuia ca o boală. Și în această descoperire am înregistrat uimită sentimentele pe care le suscita observându-l: un respect ineluctabil, o tandrețe inexplicabilă, o atracție scandaloasă de care te simțeai în zadar rușinat. O fi scris chiar el Cartea Albastră? A fost chiar el cel care i-a băgat pe toți într-o situație catastrofală, depindeau de el atâtea infamii, atâtea oprobrii?”

(fragment, „Partea întâi. Interviu cu Puterea. Primul capitol”, Ruhollah Khomeini)