Delictul literar: imitație, copie, plagiat

Actul plagierii/pastișării, de perfidie literaturizată, deși condamnabil, pentru că este furt, produce senzația unei gloriole îmbietoare, iluzionistă și acaparatoare, încât autorul lui pierde din vedere că-i un faliment socio-moral, o prăpastie sinistră similară sinuciderii, o falsă faimă și nu un adevăr cardinal.
Același lucru se poate susține și despre pirateria editorială, marfă de contrabandă. În ambele cazuri, autorii acestor hibride culturale produc reticență, subspecii/ făcături/ corcituri și nu opere de artă.
Prin dictatură istoricistă/avocățească, multe dintre aceste creaturi sunt înfățișate în istorii ale literaturii române drept creații literare originale, în pofida, dezvăluirii surselor de inspirație.
Prin realizarea prezentei antologii, care marchează cincizeci și cinci de ani de literatură română (1882-1937), dar partea ascunsă a Lunii, în expresie metaforică, considerăm demersul nostru un semnal pertinent în filtrarea acelor logosuri specioase din tratatele de istorie literară ai căror autori pot fi considerați complici la autorizarea de scriituri ratate drept opere/ creații literare.