Xerxes la Hellespont

Xerxes la Hellespont de Dumitru Velea

Un an pentru o stelă

Trei luni doarme pe fundul apei
hrănit cu peşti şi moluşte,
apoi, valurile îl ridică la suprafaţă
şi-l înghite vântul.
Trei luni doarme deasupra norului
hrănit cu limbi de vultur,
apoi norul se topeşte
şi-l soarbe soarele.
Trei luni doarme în inima soarelui,
hrănit cu cărbuni aprinşi,
apoi soarele se desface
şi-l scapă pe pământ –
un tânăr îngemănat cu-o stelă
de diorită neagră
cu semne cuneiforme
să vindece orice rană.
Trei luni cuvântul tânărului
topeşte arama şi piatra,
apoi, vocea stelei desparte
zgura de aramă.

Numele

Cum ziua şi noaptea legate sunt
de cărarea Soarelui,
tot astfel şi urmele pe cale
de numele înscris în ţărâna de sus.
Şi dacă vorbele îţi cad străine,
cum carnea mâncată de vultur şi câine,
tu strânge-te în cuvintele
risipite ca oasele pe vârful muntelui.
Nu poţi să mai adaugi decât numele
tatălui căruia fiu îi eşti;
în rest, o mână de seminţe lăsate-n pământ
pentru anul ce vine.