Scardanelli

Scardanelli de George Morărel

1   

Stiloul
meu
pulsează-n
holograma mamei,
în şocuri subterane
absorbite magmatic
de chiupul negru
grefând în delir
polenuri
nimfomane
în
fulgere
kundalini.

2

Un hohot decupat
biciuie cai de moar.
Bubuie luna,
când capul înfloreşte-n scoica
altui timp şi sori în incendiu.
Mă ia în sonde şi frig,
Ape cu ochi de neon îngăduie plutiri de palori,
aduceri aminte dintr-un vagin infinit,
din cea mai scufundată mare.
Unghiile îmi ling ochii.
Horcăi
în lături de sutiene
gâdilat de o mireasă cu gângur
menstrual,
murmurând
impusele
cuvinte
ale
secundei
prăbuşitoare:
Zvârcolit,
sâcâit,
copil
nepudrat
pe un tampon
de inspiraţie
ameninţat
cu sfârcuri
sfidătoare,
abia mă-ncheg
în semnul
cu
zeu
intangibil,
aşteptând în nacelă pajiştea cu fragi galbeni,
printre
mortuare harpe
spre
golul
meditativ,
înrămat
în văgăuna
înecând
ouă de şarpe
în purpurul lasciv.