Imoralistul

Metamorfoza lui Michel are loc în urma unei boli cumplite, care i-a dezvăluit cât de valoroasă este viața. În lupta împotriva corpului său, a slăbiciunii sale, el își descoperă dorința de a trăi din plin și își concepe propria renaștere, prin forța voinței.
Ca și în alte opere ale lui Gide, care se inspiră din propria sa biografie, povestea lui Michel este aceea a unei rupturi între educația protestantă pe care acesta a primit-o, moralitatea rigidă la care a fost supus și descoperirea vieții, în ce are ea mai profund, mai frust. Aici se cască o prăpastie între datorie și integritate morală, și dorința de celebrare a sinelui și a propriei voințe. Se produce clasica dihotomie între simțire și gândire, între natură și cultură. De aici,
tragedia care nu poate fi evitată și sentimentul de inutilitate a libertății dobândite.
Individualismul este un element esențial în romanele lui Gide. Mânați de dorința lor acerbă de a fi libere de restricții, personajele încearcă să îndepărteze toate barierele care le îngrădesc libertatea. În Imoralistul asistăm la triumful deplin al individualismului.

„Într-o formă destul de insidioasă și întortocheată, Gide a atins una dintre problemele capitale ale oricărei morale, aceeași care trebuie să-i fi bântuit pe Nietzsche sau pe Tolstoi. Dacă ne iubim viața, unde se vor opri egoismul și cruzimea instinctului? Dacă virtutea trebuie să facă parte din fericirea noastră, unde se vor opri resemnarea și sacrificiul?” / Leon Blum