Poezii de Claudia Voiculescu

Poezii de Claudia Voiculescu de Claudia Voiculescu

Tu, Moartea mea, care-mi rămâi datoare

Tu stai de veghe, tainică vestală,
Şi-ncet, perfid, mai smulgi câte-o tăcere
Şi cheltuieşti întreaga mea avere
Fără să-nalţi măcar vreo catedrală…
Purtăm acelaşi număr la sandală
Şi te-ai născut cu mine din durere
Dar eu mă-nalţ cu gândul printre sfere
Când viaţa tu mi-o nărui, o, vandală!
Deşi aceeaşi mamă, în risipă,
În lume ne trimite călătoare,
Tu m-ai furat în fiecare clipă
Şi nevăzut şi-atotstăpânitoare
Îmi pui o mască ultimă, în pripă,
Tu, moartea mea, care-mi rămâi datoare!
3 martie 2009

Mai limpezesc…

Se-aude tropot pământesc
Venit dintr-o lume târzie;
În ape străine eu limpezesc
Ultima iubirii felie.
Ce neagră e apa care rămâne
Şi chipul tău palid în ea!
Asemeni hotarul care răpune
Întregul din inima mea.
Coboară din nor pasărea neagră
Înlăuntrul patimii ger…
Unde-mi vei duce inima neagră
Când ea în sine mi-e temnicer?
Şi iarăşi, mai spre sfârşite
Mai limpezesc mângâierea
Şi bate din aripi cerşite
Clipa visată spre re-nvierea…
10 martie 2009