Nu privi înapoi

„Viața este fantastică, tot ce urmează să ți se întâmple va fi fermecător, oamenii sunt mai buni decât ești tentat să crezi, fiecare floare merită a fi mirosită, fiecare munte poate fi urcat, fiecare clipă trebuie trăită, dar nu privi înapoi! Nu vei deveni nici mai înțelept, nici mai prudent. Vei face exact aceleași greșeli, dar – în plus – le vei face fără plăcere, fără speranță, cu moartea în suflet.” (fragment)

„Cine a avut sau va avea curiozitatea să îl citească pe Tudor Călin Zarojanu va descoperi singur un liant sau mai multe care leagă acest roman de altele două (deja publicate: Revoluție personală și Reluare cu încetinitorul) care refac – într-o cronologie dictată de alte rațiuni decât cea pur calendaristică, fără condiționarea de a citi întreaga „trilogie”, probabil urmând o logică inefabilă a inimii și a întâmplării – câteva felii de viață trăite de un tânăr în România, într-o secțiune temporală cuprinsă între anii 1985 și câțiva puțin după 1989, an crucial, încă puțin reconstituit… Dar să nu spunem mai multe… Lectura este o experiență unică, personală. Cheile de lectură le putem folosi ori nu. Doar în literatură, prin lectură, suntem cu adevărat oameni liberi.” (Alina Hucai, redactor)