Centurionii Vol. I

32,40 lei

Centurionii Vol. I (eBook) – Marcel Secui

  Hurry up! Sale end in:
ISBN: EB9786065941632 Categorie: Autor: Anul apariției: 2012 Colecție:
  •   Ghid eBookuri - cum citesc un eBook?

    Cum citesc un eBook?

    Aveți nevoie, în primul rând, de un dispozitiv electronic care să citească eBook-uri. Acesta poate fi un laptop, calculator obișnuit, Kindle, telefon mobil sau tabletă.

    Atenție! Instalați Adobe Digital Editions (click aici) înainte de a accesa linkul de descărcare.

    Computer eBook Reader Telefon Tabletă
    Calculator personal Kindle Android Android
    Laptop Nook iPhone iPad
    Apple MacBook Kobo Windows Windows
    Notebook iRiver Trekstor
    Netbook Pocketbook Prestigio
    Bookeen

  Share

„Centurionii“ este radiografia unei lovituri de stat într-o insulă din Marea Caraibelor.
Este un roman alert și documentat, bazat pe informații reale și existente, în care tehnica militară și cea de informații este cea din realitatea care ne înconjoară, dar care nu ne este întotdeauna direct accesibilă tuturor, din rațiuni practice.

În acțiunea cărții veți descoperi o lume ascunsă, trepidantă, colorată. Este lumea plină de un farmec ciudat și pervers, lumea secretă și fără milă a spionajului, a politicii duplicitare la cel mai înalt nivel, a manipulatorilor de bani și de informații clasificate, a mercenarilor proveniți din cele mai de top trupe pentru operațiuni speciale, a tehnicienilor informaticieni care descoperă, urmăresc și devalizează conturi bancare secrete, a traficanților de armament și nu în ultima instanță, a tiraniilor acceptate și protejate de politicile oscilante și interesate ale marilor puteri, alături de luptători pentru libertate, rebeli cu o cauză dreaptă… și cu conturi bancare alimentate periodic în schimbul informațiilor și al acțiunilor comandate și executate.

Personajele sunt oameni normali în această lume ascunsă privirilor indiscrete. Bărbăti antrenați, curajoși și gata oricând să-și vândă priceperea și să-și încerce norocul sub un nou steag străin, femei frumoase, inteligente și fără scrupule sau milă, politicieni corupți și interesați mai mult de buzunarul propriu decât de binele națiunii pe care o reprezintă, manipulatori de informații dispuși oricând să le schimbe contra unui un preț corect… O lume a profesioniștilor, în care amatorii nu trăiesc destul pentru a-și număra banii. O lume în care supraviețuiesc numai cei care sunt făcuți să supraviețuiască.

Centurionii Vol. I de Marcel Secui

…Pe banca de pe aleea din Central Park domnea o oarecare tensiune. Cei doi care ocupau banca – un bătrînel care, deşi cărunt şi uşor corpolent, se ţinea încă bine şi o femeie tînără, roşcată şi frumoasă – puteau părea orice altceva decît erau în realitate. Bunicul cu nepoata, şeful cu asistenta, tatăl cu fiica… orice. În ultima jumătate de oră vorbise mai ales bătrînul, femeia rezumîndu-se mai mult la a-l asculta atentă. Din cînd în cînd, mai pusese cîte o întrebare ca să-şi clarifice unele lucruri. Apoi se lăsase liniştea aceasta care dura deja de cîteva minute. Dar minţile celor doi lucrau cu rapiditate, chiar dacă nimic nu li se citea pe feţe. Ştiau amîndoi la fel de bine să-şi ascundă gîndurile. Bătrînul întoarse încet ochii spre femeia de lîngă el şi zîmbi uşor. „Cum ţi se pare ideea, Helen?” Ea privi apa liniştită a lacului, încreţită încet de vîntul uşor. Doi tineri pe patine cu rotile trecură alunecînd prin faţa lor ţinîndu-se de mînă. Femeia ridică încet din sprîncenele arcuite şi zîmbi din colţul gurii cu buze cărnoase. „Excitantă… este un cuvînt acceptat?” Bătrînul rîse încet. „Ştiam eu că vorbesc exact cu cine trebuie!” Femeia îl privi dintr-o parte, serioasă şi uşor încruntată. „Şi tu cu ce te alegi, John, în afară de bani?… Că doar n-ai să-mi spui acum că faci chestia asta pentru că ţi s-au golit conturile!” Bătrînul rîse încet, clătinînd din cap. Se opri însă şi privi încruntat înainte. „Cîntecul de lebădă îţi spune ceva?” „Vrei să te retragi?!” spuse ea, nici întrebare, nici afirmaţie, mimînd perfect surprinderea şi mirarea. Bătrînul întoarse ochii spre ea, călcînd neatent în capcana aparenţelor. „Oare n-ar fi cazul?… După atîţia ani, simt că ar fi timpul să mă liniştesc şi să-mi văd de tratamente!… Poate că par în putere încă… dar nu mai sînt ce-am fost cîndva!” Femeia zîmbi fără să se ascundă şi clătină încet din cap, oftînd uşor. Deşi mulţumită de efect, hotărî că era cazul să nu se mai joace. „Chiar arăt eu a fraieră, John?… Ultima dată cînd m-am privit în oglindă arătam destul de bine şi păream destul de realistă!” Bătrînul rîse doar bine dispus, dar fără să continue. Scoase din buzunarul interior al hainei un CD de mici dimensiuni închis într-o casetă de plastic. Îl învîrti între degere, dar femeia nu-i dădu nici o atenţie. „Dacă nu vrei să-mi spui cu ce te alegi tu, poate vrei să-mi faci mie o ofertă!… Partea asta n-am discutat-o încă!” Discul se opri brusc între degetele sale cîteva secunde, apoi începu din nou să se învîrtească. „Tu o să ai totul, Helen!… Tu şi asociaţii tăi!… Pe mine mă interesează doar banii de pe marfă şi conştiinţa faptului că eu sînt tăticul acestui grandios proiect!… Şi o să am, presupun, locul meu în vreo vilă de pe ţărmul mării!… Cu cheltuielile plătite, evident, şi cu scutire permanentă de taxe!” Femeia rîse înveselită. Nimic pe faţa ei nu-i trăda gîndurile. Întinse mîna şi bătrînul îi puse în palmă discul. „Aici ai toate datele despre protagoniştii acestei afaceri. Am pretenţia ca aceştia să facă parte din echipă, nu alţii!… Din acest moment, totul este în mîinile tale!… Dispui cum vrei de informaţiile astea… faci tot ce crezi de cuviinţă ca totul să iasă cum vrem noi… şi ai la dispoziţie o sumă nelimitată pentru a obţine cele mai bune rezultate!… Cînd este vorba despre plăcerile mele, nu mă uit niciodată la bani!… Şi nici asociaţii tăi nu se vor uita… ăsta fiind unul dintre criteriile după care i-am selectat!” „Şi spui că am mînă liberă?… Cam cît de liberă?” întrebă femeia interesată, fără să-l privească. „Ai să mă ţii la curent, evident… din cînd în cînd!” răspunse el repede, dar se opri imediat. Ştia că făcuse un mic, un foarte mic, pas greşit. Reluă după cîteva clipe. „Dar… da… ai mînă liberă! spuse apăsat. Treaba ta cum faci şi ce faci!… Eu vreau doar rezultatele scontate, nimic altceva!… Uneori este poate mai bine să nu ştii chiar totul!… De la o vreme, conştiinţa începe să te sîcîie… mai ales noaptea… şi, crede-mă pe cuvînt… asta poate fi o chestie foarte neplăcută!” O privi din nou dintr-o parte. „Ce zici… batem palma?” Femeia strînse dinţii, întoarse ochii spre el şi îi întinse încet mîna. „Batem palma!” spuse ea răspicat. Îşi strînseră mîinile zîmbind, dar, cînd el vru să şi-o retragă, constată că femeia fină şi frumoasă de lîngă el avea o strîngere de mînă mai fermă decît şi-ar fi imaginat. Îi simţi ochii verzi înfigîndu-se într-ai lui. „Dacă am încheiat acest tîrg, John, mă aştept să-l şi respecţi! spuse ea încet, fără să slăbească strînsoarea. Să nu mă împingi de la spate şi să nu mă cicăleşti, dacă vrei ca lucrurile să iasă bine şi noi să fim fericiţi!… Nu-ţi bagi nasul în treburile mele şi mă laşi să-mi fac singură temele!… Dacă vrei rezultate, jucăm după regulile mele!… Nu vreau să-mi oferi ajutor înainte de a ţi-l cere eu!… Şi ceea ce este cel mai important… nu vreau să mă lucrezi pe la spate!… Acum sîntem parteneri… dar dacă aflu că ai şi urmăreşti interese despre care eu nu ştiu nimic în clipa asta, înţelegerea noastră cade!” Îl privi în albul ochilor şi şoapta ei îl înfioră. „Iar dacă înţelegerea noastră cade din acest motiv… s-a terminat cu tine!… Poate că o să-mi rup gîtul şi eu… dar dintre noi doi, numai eu singură voi fi fericită în clipa aia!” Îi eliberă brusc mîna desfăcînd degetele, atît de brusc încît mîna lui ţîşni înapoi ca retrasă de un arc. Gestul o făcu să zîmbească. Tot timpul îi simţise mîna încordată încercînd să se retragă şi îi făcuse plăcere să-i strîngă degetele în palmă şi să-i strivească oasele unele de celelalte. „La dracu’, Helen… mi-ai rupt degetele!” mîrîi bătrînul nemulţumit. Femeia îl privi zîmbind. „E o afacere, John!… Afacerile se încheie cu o strîngere de mînă!… Doar n-ai fi vrut s-o facem pupîndu-ne pe faţă!” Bătrînul o privi încruntat cîteva clipe, apoi zîmbi deodată. „Tocmai ai încheiat afacerea vieţii tale, Helen!” spuse el, masîndu-şi degetele strivite. Ea zîmbi fără să spună nimic cu voce tare. Dar spuse în gînd. „Iar tu, bătrîn ticălos… tocmai ai încheiat-o pe ultima!”

Trei zile mai tîrziu…

Deşi ar fi preferat ca întîlnirea să aibă loc în biroul său de la Casa Albă, Timothy Bentton-Stevens Jr. trebuise să se mulţumească exact cu ce i se oferise. O întîlnire într-o zonă neutră şi pustie, departe de priviri indiscrete, undeva în Parcul Lincoln, la o oră imposibilă din noapte. La Casa Albă ar fi avut avantajul propriului teren, al aparaturii de ascultare gata instalate şi funcţionale, al specialiştilor aflaţi la butoane. Dar nici femeia nu era căzută din cer. Ştiuse exact ce să-i ceară şi unde anume. Se bucura totuşi că femeia asta dată dracului nu-i ceruse să se deplaseze el însuşi cine ştie unde în lumea asta largă, şi acceptase să vină ea la el, la Washington. Era totuşi un cîştig. Consilierul prezidenţial pe probleme de securitate globală, Timothy Bentton-Stevens Jr., unul dintre cei mai puternici oameni din stat, uneori chiar mai puternic decît însuşi Preşedintele, acceptase întîlnirea pentru că glasul voalat şi plăcut al femeii care îi ceruse întrevederea, îi şoptise în ureche două cuvinte magice: „armament neconvenţional!” La aceste cuvinte, chiar şi surzilor le fluturau urechile. Motivînd repede, poate prea repede, că nu putea părăsi Washington-ul nici pentru o secundă, acceptase totuşi întîlnirea în condiţiile impuse de ea. Iar ea se arătase imediat dispusă să se deplaseze în capitală. Fusese destul de neplăcut surprins cînd tehnicienii lui, poate unii dintre cei mai buni de pe mapamond, îi spuseseră că nu reuşiseră să înregistreze convorbirea şi nici să depisteze locaţia de unde femeia îl sunase. Îi privise încruntat, mirat şi uşor neliniştit, apoi îi expediase cu un gest al mîinii lui fine şi grăsuţe, pe inelarul căreia avea nelipsitul şi impozantul inel primit din partea frăţiei de la Harvard, o seară înainte de a părăsi Universitatea cu diploma „Magna Cum Laude” sub braţ. Informarea scurtă a tehnicienilor lui îl lăsase fără cuvinte, dar asta nu se văzuse pe faţa lui. În atîţia ani în care jonglase cu informaţiile, învăţase să-şi ascundă emoţiile. Cu toate acestea, faptul că nu putuse fi localizată şi înregistrată îi conferea femeii un ascendent în faţa lui. Îl convinsese repede şi fără nici o urmă de îndoială că era cu adevărat bună şi îşi cunoştea perfect meseria. Nici nu putea fi altfel, dacă ar fi să se ia după calibrul profesorului care o şcolise.

Bazat pe 0 recenzii

0.00 Per ansamblu
0%
0%
0%
0%
0%
Lasă primul o recenzie la “Centurionii Vol. I”

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Recenzii

Momentan, această carte nu are nicio recenzie.

Close Coșul meu
Close Wishlist

Aveți deja un cont? Autentificați-vă

Close

Close
Accesează
Categorii