101 dialoguri în libertate. Volumul I

101 dialoguri în libertate. Volumul I de Cassian Maria Spiridon

Petre Ţuţea
Democraţia obligă idiotul să stea alături de geniu
Europa poate exporta idei tehnice, curve, ştiinţă, dar nu idei politice

Ce credeţi domnule Ţuţea despre economia de piaţă?

Asta e o vorbă pur şi simplu. Păi ce, poate să existe economie fără piaţă? Pînă acum n-a fost piaţă? Lăsînd gluma deoparte, într-o economie contează cel mai mult întreprinzătorul. La oraş, întreprinzătorul – la ţară, gospodarul! Lozinca liberalilor moderni e că statul e un prost gospodar. Pentru asta însă, nu există decît un singur remediu: triumful interesului privat. O liberalizare a economiei! După dumneavoastră, care ar fi cea mai puternică cetate economică în ziua de azi? Vă spun eu: liberala Americă! Din punctul acesta de vedere, europenii sînt, pardon de cuvînt, nişte băşinoşi.

Nu credeţi totuşi că Germania, după ce s-a reunificat, a dobîndit o mare şansă?

Deocamdată nu arată. Aceasta, deoarece germanii nu au vocaţie politică. Sînt doar nişte buni gospodari şi asta nu ajunge. Nici alţi europeni nu au şanse mai mari. Să luăm, de pildă, francezii care s-au democratizat total. Ei bine, democraţia totală este cimitir istoric. Europa poate azi exporta idei tehnice, curve, ştiinţă, politic însă, zero.

În urmă cu ani aţi prezentat comuniştilor un proiect de reforme economice …

Nici nu mi-au răspuns. N-aveau ei ce discuta cu un om pe care-l ştiau de dreapta. Eu am fost totdeauna de părere că singurul mijloc de a ridica omul din cele patru labe antropoidale în care a căzut, este dreapta. Chiar extrema dreaptă. Indolenţilor, bîte pe spinare pînă fac băşici. La figurat, bineînţeles, deşi n-ar strica nici la propriu. Ruşii ar fi putut avea o şansă prin extrema dreaptă. Dar ruşii nu au vocaţie istorică. Au doar vocaţia de cireadă. Ruşii au făcut în schimb bolşevismul. Zic unii că l-ar fi făcut ovreii, dar, întreb eu, de ce nu l-au făcut ovreii la francezi? Sau la germani, că Marx era german. Nu l-au făcut pentru că ăştia, măcar, nu sînt cirezi! Bolşevismul a putut prinde la un popor agrar, nu la orăşeni. Şi de fapt, socialismul ar merge la citadini! La un popor de ţărani însă, a dat-o în bară. Ca să vă spun drept, are mare importanţă şi un alt lucru: fondul rasial. Socialismul „prinde” pe un fond rasial imbecil. Cultură inexistentă, cirezi rurale, plus un fond rasial imbecil, şi iată că socialismul devine doctrină şi se îndreaptă spre faliment. S-a început cu o minciună: li s-a spus oamenilor că li se dă pămînt, după asta au fost beliţi şi li s-a luat pămîntul înapoi.

Unii şi-au pierdut şi vieţile …

Să tot fie vreo 15 milioane, numai în Rusia. Tovarăşul Stalin i-a dizolvat sufleteşte şi i-a ucis biologic. Din punct de vedere românesc, căci eu gîndesc româneşte, asta a fost pentru noi o adevărată binefacere, să mă ierte D-zeu!

Americanii sînt nişte animale care dorm în case…

Gîndind româneşte, ce credeţi, va mai fi o Românie Mare?

Păi este aproape mare. Ce-i mai lipseşte? Doar Bucovina şi Basarabia. Numai că nu prea depinde de noi problema Basarabiei, că acolo e căpcăunul rusesc. Cît mai e… Cînd mă gîndesc: dacă nu i se întindea Rusiei mîna de către ovreii americani, acum se puteau întîmpla multe lucruri importante în lume. De-aia zic eu că americanii nici nu sînt oameni, ci doar nişte animale care dorm în case. Era o vorbă: să ne ferească Dumnezeu de triumful Americii şi al Rusiei, şi au triumfat amîndouă. Acum se înţeleg de minune. Pe noi ruşii ne urăsc. Ei ne consideră, Hruşciov a şi declarat-o, „o insultă latină care izolează slavii de nord şi slavii de sud”. Şi nu mai e nimeni care să ne ajute: Franţa nu mai e mare putere, e mare putoare, Italia e sub-putoare, iar Anglia e perfidă şi pederastă. Statele Unite nici nu s-au născut, sînt un munte care stă pe loc. Asta din cauza raselor care există acolo. Americanii fac haosul planetar, ei gîndesc negustoreşte.

Dacă americanii n-ar gîndi negustoreşte, ci, să zicem, teologic, ce s-ar întîmpla?

Ar muta onania Sfîntului Scaun de la Roma la Washington. Ar crea unitatea creştină. Dar în belşugul de acolo nu poate apare o gîndire teologică. N-au vocaţie, ci îl invocă pe Dumnezeu să le binecuvînteze prăvăliile. Numai că se întîmplă un fenomen ciudat: un german, un francez, un orice care ajunge în America se americanizează. Ţin minte că am fost odată, la Moscova, în conflict cu un american. În salonul lui Gafencu. I-am făcut o impresie detestabilă americanului acela. Tragedia omului de azi e că americanii dictează. Dictează economic, vamal, naval, aerian. Doar atît că nu exercită cum ar trebuie stăpînirea lumii, decît la casele de bani. N-au orgoliu politic. Nenorocirea este că americanii sînt foarte puternici şi nu se poate deocamdată ca lumea să le scape de sub control. Sînt cei mai bine înarmaţi ; ruşii nu pot duce cursa înarmării cu americanii, cu surprizele lor tehnice.

Şi totuşi americanii i-au menajat pe ruşi într-un moment destul de important.

Asta îi va costa. De altfel, după cum ştii, au dispărut ei şi romanii… Istoria nu iartă, americanii vor îmbătrîni şi ei. Eu cînd eram tînăr, am scris o prosie: că marile puteri au murit. N-au murit încă, dar e inevitabil. Cu progresul tehnic însă, astăzi, s-ar putea ajunge la situaţii hilare: dacă Elveţia, de pildă, ar avea superioritate tehnică militară, ar putea cere o capitulare a URSS-ului. La asta ar putea duce concentrările de energii imense în spaţii mici. Repet, însă, orice democraţie este un cimitir istoric.

Ungurii ar fi o ameninţare
numai dacă s-ar înarma apocaliptic

Deci, noi ne facem intrarea într-un cimitir istoric?

Noi n-avem nici măcar democraţie. Un cimitir istoric presupune un trecut de viaţă care să fie îngropat. Noi am jucat în Evul Mediu un rol foarte important. Principatele, şi Muntenia şi Moldova, ba chiar şi Transilvania, s-au bătut separat cu Imperiul Otoman într-un mod glorios. Cînd Ungaria era făcută paşalîc, noi îi băteam pe turci.

Pentru că veni vorba de Ungaria, se agită în ultima vreme ideea că Ungaria este un pericol. Dumneavoastră ce credeţi?

Pentru cine? Pentru România?! Ştiţi ceva, eu nu mor de rîs că nu sînt cardiac. Ungurii ar fi o ameninţare pentru noi numai dacă s-ar înarma apocaliptic, dar nu e cazul. Iar dacă fac gălăgie dînşii, fac aşa, ca o tobă pe care o baţi dar nu spune nimic.

Şi totuşi, de mai multe luni se perpetuează o stare de tensiune.

Păi, nu sînt ei de vină. Vinovaţi sînt măgarii de la Bucureşti care nu ştiu să facă ordine. La posibilităţile noastre, s-ar putea face ordine la Tîrgu Mureş şi în secuime în trei ore. Cu scuze! Dar cine să facă uz de forţa de ordine a românilor dacă românii sînt conduşi de nişte nevolnici? Aici nu e vorba de legi, ci de oameni. Să ştiţi un lucru: eu, cît aş fi de aristocrat în gîndire, politic sînt democrat. Masa e absolută: fiecare prost luat în parte e un prost şi atît. Dar toţi proştii ăştia împreună sînt un principiu istoric. Cineva, îmi pare că Aldous Huxley, a spus: „Un singur lucru mi se pare sublim. Nu un spectacol cosmic, care nu-mi spune nimic prin materialitatea lui, ci o mulţime desfăşurată revoluţionar în acţiune”. Dar revoluţia n-o face mulţimea. Ea joacă doar rolul apei în vas: îl umple, nu dă forma vasului.

Domnule Ţuţea, care ar fi, după dumneavoastră, cea mai ilustră figură istorică a secolului XVIII?

Napoleon. Un om care a refăcut ordinea naturală punînd parul pe haimanalele de pe uliţă. El face adevărata istorie a Revoluţiei Franceze. Cînd a fost întrebat Napoleon cum îşi explică intrarea armatelor sale în Ţările de Jos, ca pe bulevard, în timp ce regii Franţei se opinteau la ele zadarnic, dînsul a răspuns: „N-au intrat armatele Franţei, ci ideile revoluţionare de pe drapel!”. Începuse o nouă filosofie a Istoriei!

Social-democraţia e anticamera comunismului

Credeţi că ideea comunismului ar fi avut vreo şansă dacă încăpea pe alte mîini?

Care mîini pot transforma o eroare în adevăr? Cel mult, dacă încăperea pe alte mîini, se termina mai repede cu comunismul. Sigur!

Ce părere aveţi dumneavoastră despre social – democraţie?

Social – democraţia e anticamera comunismului. Comuniştii nu sînt decît moştenitorii social-democraţiei. Pentru atitudinea mea faţă de social-democraţie s-a găsit un motiv în plus să fiu bătut la cur cînd eram în închisoare. Dacă veni vorba, hai să vă povestesc ceva: odată, un codoş de acesta care mişunau printre torţionarii noştri, s-a dus la comandantul închisorii şi l-a rugat să-i dea voie să vină pe la mine ca să mă asculte vorbind. „Păi bine, măi boule, ce înţelegi tu din ce vorbeşte acela?” l-a întrebat comandantul. „Nimic, dar le vorbeşte grozav!” a răspuns individul.