Prinț și profet

14,70 lei

Prinţ şi profet (eBook) – Corneliu Şenchea

  Hurry up! Sale end in:
Golește
ISBN: EB9786065941243 Categorie: Autor: Anul apariției: 2012 Colecție:
  •   Ghid eBookuri - cum citesc un eBook?

    Cum citesc un eBook?

    Aveți nevoie, în primul rând, de un dispozitiv electronic care să citească eBook-uri. Acesta poate fi un laptop, calculator obișnuit, Kindle, telefon mobil sau tabletă.

    Atenție! Instalați Adobe Digital Editions (click aici) înainte de a accesa linkul de descărcare.

    Computer eBook Reader Telefon Tabletă
    Calculator personal Kindle Android Android
    Laptop Nook iPhone iPad
    Apple MacBook Kobo Windows Windows
    Notebook iRiver Trekstor
    Netbook Pocketbook Prestigio
    Bookeen

  Share

Cred în sensibilitatea publicului faţă de un teatru al ideilor, dar şi faţă de un teatru de acţiune fidel formelor clasice. Cu riscul de a fi considerat un manierist, accept această etichetă, dacă îmi aleg drept modele nume ca Montherlant, Camus, Vallejo sau Camil Petrescu.
Am încercat să tratez una dintre marile teme ale dramaturgiei universale, care începe cu vechii greci şi se împlineşte în teatrul clasic francez: conflictul dintre datorie şi pasiune.

Drama apare atunci când cele două imperative devin divergenţe şi ea se poate regăsi şi azi de la marii lideri politici la oamenii de rând. Dar pentru a o ilustra am ales varianta teatrului istoric, deoarece (pentru a-l cita pe Henri Rochefort ) „viitorul, în momentul de faţă, pare atât de sumbru, încât am simţit să mă hrănesc o vreme cu trecutul”. Drama personajelor mele, fie că este vorba despre Ugo, fie că este vorba despre prinţul Rudolf, este eşecul înregistrat în încercarea de a le găsi un liant, de a le împaca.

Am văzut în Rudolf de Habsburg un adevărat profet al lumii moderne… care a prevăzut toate catastrofele secolului al XX-lea şi a încercat să orienteze politica austriacă într-o altă direcţie. Dar viaţa sa privată, departe de a fi un model, a dejucat acest plan.

El dispare pentru că nu-şi mai găsește locul în lumea lui, în timp ce Ugo d’Este îşi acceptă sfârşitul din acelaşi motiv.   /Corneliu Şenchea

Prinţ şi profet de Corneliu Şenchea

PARTEA I
TABLOUL I

O încăpere în palatul imperial german din Potsdam, redenumit Friedrichskron de către împăratul german Frederic al III-lea acum pe moarte în altă cameră a palatului. Pe perete o panoplie cu două florete şi o mască de scrimă între ele. Pe scenă, două mese cu scaune. La una din cele două mese, prinţul Rudolf de Habsburg, oaspete al muribundului împărat, îşi revizuieşte însemnările şi impresiile culese în scurta călătorie prin Germania. Vocea lui Rudolf se aude la difuzor.

Rudolf (scriind): „Vă urez… şi-mi urez şi mie… să avem puterea de a lupta timp îndelungat cu o forţă neobosită, fiind mereu în fruntea acelora care iubesc dreptatea… lumina… civilizaţia… umanitatea şi progresul. Noi suntem uniţi în idei… şi tindem spre acelaşi scop. Dacă timpurile actuale sunt rele, dacă fanatismul şi degradarea moravurilor par azi că domină totul… noi trebuie să avem credinţa într-un viitor frumos… în victoria principiilor pe care le servim… fiindcă progresul este o lege de neînlăturat a naturii.”

(Între timp a intrat neobservat arhiducele Johann Salvator, vărul şi însoţitorul lui Rudolf în călătorie, foarte vioi şi vesel. Îmbrăcat simplu, dar sobru şi îngrijit, contrastează puternic cu ţinuta lui Rudolf, care este numai în cămaşă şi vestă, cu nasturii descheiaţi şi figura obosită.)

Johann: Te întrerup Rudolf, ca să te trezesc…

Rudolf: Sunt treaz de două ore, vere.

Johann: Nu mă refeream la starea ta biologică, prietene, ci la predispoziţia ta nativă spre visare…ia să vedem…(Se îndreaptă spre birou şi ia hârtia pe care tocmai a scris prinţul)…ce-ai mai scris?

Rudolf (ridicându-se brusc): Nici măcar nu ţi-ai cerut scuze! Johann, dă-mi, te rog, foaia!

Johann (refuzând prin gesturi să-i înapoieze hârtia): Frumos! Sunt gânduri care nu ar trebui niciodată aşternute pe hârtie. Nu de un prinţ. (Pauză) Iată câteva rânduri aici, dragul meu, care ar putea foarte uşor să te transforme într-un paricid. Cui sunt adresate? Sper că nu tatălui tău.

Rudolf: Glumeşti! Sau n-ai citit cu atenţie. Eu şi tatăl meu „uniţi în idei şi având acelaşi scop”? Nu, Johann, tocmai am terminat o epistolă pe care am de gând să i-o trimit lui Moritz Szeps, redactorul şef de la „Neues Wiener Tagblatt”. Voi alătura acesteia şi câteva observaţii personale asupra Germaniei hohenzollerniene.

Johann: Spre a fi publicate desigur.

Rudolf: Desigur. Tatăl meu nu m-a trimis degeaba aici…

Johann: Credeam că este vorba de o călătorie de plăcere…

Rudolf: Era… până am văzut ce trebuia văzut… sau mai bine zis ce nu se dorea văzut. Cei de-acasă trebuie să cunoască în amănunt starea de spirit care domneşte aici. Bunul împărat Frederic nu mai supravieţuieşte decât graţie unui uriaş efort al voinţei sale. Se stinge văzând cu ochii. Şi în locul lui se ridică… cine? Acest kronprinţ Wilhelm, care e sortit să ducă de râpă în câţiva ani o ţară şi poate o lume întreagă. O generaţie este de pe acum condamnată, Johann, şi noi facem parte din ea. Nu te îngrozeşte oare acest spectacol al forţei brute care, de când am pus piciorul aici, nu încetează să ne agreseze ochii? Peste tot uniforme şi numai uniforme!

Johann: Nu e ceva nou pentru noi. Şi Viena e plină de uniforme. Iar eu nu voi obosi să-ţi amintesc că şi tu la rândul tău porţi uniformă în calitate de comandant al diviziei a 25-a de infanterie. Şi în Franţa e la modă.

Rudolf: Dar nicăieri nu vei găsi atâta ostentaţie în modul de a o purta ca aici, în Germania. Ai vorbit de Franţa. Dar, la urma urmei, ce este Germania în comparaţie cu Franţa? Un stat militar, un câmp de manevre unde domneşte spiritul obtuz al ordinii prusace.

Johann: Dacă Frederic ar fi avut destul timp, poate că această creaţie monstruoasă a lui Bismarck ar fi sucombat până acum.

Rudolf: Nu de Bismarck mă tem eu. Am discutat în câteva rânduri şi m-am liniştit definitiv în privinţa lui. De altfel, a fost toată viaţa un om al echilibrului.

Johann: Al echilibrului propriu, dragul meu, impus de el…

Rudolf: Poate că ai dreptate. Dar fără acest echilibru „al lui”, cum îi zici tu, creştinii s-ar fi încleştat iar în ’78 după ce au îngenuncheat hidra otomană.

Johann: Fie cum spui tu. L-ai cunoscut mai bine decât mine. Am să-i fac şi eu câteva vizite. Cât despre majestatea sa, Frederic…

Rudolf: L-ai văzut azi?

Johann: Da. Ca să te scutesc pe tine de spectacolul oribil al unei agonii. Şi ca să-i prezint scuzele tale. Nu ştiu dacă m-a auzit. Azi sau mâine se va sfârşi.

Rudolf: Atât de repede?

Johann: Şi pe mine mă miră. Când ne-a invitat, acum câteva luni, părea încă în putere. Cancerul nu iartă, dar poate că pentru el boala a lucrat prea repede.

Rudolf: Sau a fost ajutată să lucreze…

Johann: Rudolf, încă o dată mă văd obligat să-ţi amintesc faptul că aici suntem doar oaspeţi. Şi pe mine mă întristează plecarea dintre noi a unui spirit liberal. Ştiu că are mulţi duşmani. Pe cancelarul Bismarck şi chiar pe fiul său. Dar trebuie să ne abţinem să exprimăm păreri proprii. Nu avem nici autoritatea şi nici dreptul s-o facem.

Rudolf: Ţi-e frică, Johann? Nu uita că tu eşti răspunzător pentru ideile mele.

Johann: Da. Şi mă tem ca am creat un monstru.

Rudolf: Nu, Johann! Nu un monstru, ci o speranţă a Europei pacifice.

Johann: E bine să trăieşti cu gândul ăsta. Dar trebuie să mai aştepţi.

Rudolf: Bineînţeles. Îmi iubesc tatăl şi el mă iubeşte. Dar nu ajunge. Franz – Iosif, marele împărat, trebuie mai întâi de toate să-şi iubească supuşii. Altfel voi moşteni un imperiu de morminte.

Johann: Poate că-i şi iubeşte… în felul lui… aşa cum numai un împărat poate să o facă.

Rudolf: Cum? Învrăjbindu-i? Ca la ’48? Ce lecţie îmi dai, Johann? „Divide et impera”?

Johann: Rudolf, popoarele acestea s-au trezit după un somn lung. Au pretenţii… sau revendicări… adesea justificate. Peste ce fel de imperiu vrei să domneşti dacă le dai frâu liber?

Rudolf: Peste un imperiu în care fiecare îşi va avea locul său. Şi cehul şi slovacul şi croatul şi ungurul… şi românul. Trebuie să le sădim în suflete mândria de a face parte din el… şi ni se vor alătura.

Johann: Federalizarea? Autonomia? Ar fi un nou pas către dezmembrare. Mai există şi state tinere. Şi nu sunt încă pregătite să facă parte din acea Europă visată de tine. Au şi ele visurile lor. Anexiune sau… unificare naţională cum le place conducătorilor să spună.

Rudolf: Ai atins o coardă sensibilă. „Naţiunea”. Iată un termen pe care nu cred că îl voi înţelege vreodată îndeajuns de bine. De la „naţiune” la „stat” şi de la „stat” la „război” este un drum atât de scurt! Şi asta mă îngrozeşte. Războiul! Baza oricărui imperiu. Pe el se clădeşte şi doar prin el se păstrează. Iar eu sunt sortit să conduc un astfel de imperiu. Oare mi s-a ales bine locul, Johann?

Johann: Vezi? Priveşte-te bine în oglindă! Spală-te cu apă rece! Vino-ţi în fire! Ai început să te îndoieşti de tine, de propria ta existenţă, de raţiunea ta de a fi. Fiecare îşi are rostul său pe lume. „Al tău e să domneşti”.

Bazat pe 0 recenzii

0.00 Per ansamblu
0%
0%
0%
0%
0%
Lasă primul o recenzie la “Prinț și profet”

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Recenzii

Momentan, această carte nu are nicio recenzie.

Close
Noutăți
Close Coșul meu
Close Wishlist
Close

Close
Accesează
Categorii