Opere IX: Eduard al III-lea. Mult zgomot pentru nimic. Macbeth

Volumul de faţă, cel de-al nouălea din noua integrală Shakespeare în limba română, proiect iniţiat şi coordonat de George Volceanov, reuneşte trei piese care, lăsând la o parte valoarea lor estetică, reprezintă şi documente de arhivă ce ne permit o mai bună inţelegere a perioadei istorice în care a trăit autorul, dezvăluindu-ne modul în care şi-a pus amprenta cenzura (sau auto-cenzura) asupra formei în care ne-au parvenit textele marelui dramaturg.

Eduard al III-lea (piesa compusă între 1593 si 1595) ne oferă cel mai grăitor exemplu al operei dramatice auto-cenzurate, ascunse (din cauza accentelor sale satirice anti-sociale) de ochii suveranului Iacob I Stuard, devenit la 1603 patronul trupei de actori din care făcea parte şi dramaturgul.

La polul opus al relaţiei autor-suveran se situează tragedia Macbeth (1605), în care Shakespeare nu a pregetat să-şi flateze patronul, mistificând istoria Scoţiei şi elaborând o legendă dinastică favorabilă casei Stuart; în fine, Mult zgomot pentru nimic şi Eduard al III-lea au ca numitor comun culegerea de nuvele a călugărului italian Matteo Bandello, folosită ca sursă pentru construirea unor intrigi dominate de o viziune patriarhală, de minimalizarea rolului femeii, redusă la statutul de obiect al seducţiei sau defăimării.