Arca lui Breban

8,50 lei

Arca lui Breban (eBook) – Maria Postu

Golește
ISBN: EB9789731925561 Categorie: Autor: Anul apariției: 2012 Colecție:
  • Ghid eBookuri - cum citesc un eBook?

    Cum citesc un eBook?

    Aveți nevoie, în primul rând, de un dispozitiv electronic care să citească eBook-uri. Acesta poate fi un laptop, calculator obișnuit, Kindle, telefon mobil sau tabletă.

    Atenție! Instalați Adobe Digital Editions (click aici) înainte de a accesa linkul de descărcare.

    Computer eBook Reader Telefon Tabletă
    Calculator personal Kindle Android Android
    Laptop Nook iPhone iPad
    Apple MacBook Kobo Windows Windows
    Notebook iRiver Trekstor
    Netbook Pocketbook Prestigio
    Bookeen

„Aceasta nu este o arcă a salvării, a speranței, a regenerării sufletești, nici locul în care personaje-kamikaze aruncă în jur în timpul sacrificiului lor, bunătate, generozitate, blândețe, înțelepciune, cumpătare. E o arcă simbolică. Fictivă, sau e chiar lumea noastră condamnată să plutească în derivă pe un ocean sub care pândește un tzunami apocaliptic?

Da, într-adevăr, Breban nu neglijează nici o specie, sunt toate conservate aici, e destul să înlături dificila, fragila și totuși rezistenta perdea țesută din mii de pagini de carte, ca să descoperi o umanitate crudă, pe care mulți dintre noi, dintre cititori sau autori avem tendința de a o evita, tendința de a o machia, de a-i face operații estetice…

Arca are capacitatea de a reînvia din cenușă și de a ne propune o călătorie imaginară spre o altă dimensiune, încercând să-i salveze deopotrivă pe credincioși și pe atei, pe puternici și pe cei slabi, pe victime și pe călăi, pe maeștri și pe discipoli, pe slugi și pe stăpâni.

Tu alegi de care parte vrei să te afli, în afara arcei, pe arcă sau în structura ei intimă fragilă și totuși rezistentă, capabilă să te ducă spre cele mai insolite teritorii care încă nu au fost inventate și pe care doar acul busolei lui Breban le indică și le plasează pe o hartă altfel inaccesibilă.”

Arca lui Breban de Maria Postu

La început a fost Puterea…

„Ce fel de patimă ieste carea te chinuieşte?”
Dimitrie Cantemir, Istoria hieroglifică

De la Dimitrie Cantemir, la Nicolae Breban, puterea ca sursă de inspiraţie, a atras, a fascinat, a monopolizat, putem spune, interesul şi talentul prozatorilor, a subordonat celelalte teme artistice, s-a insinuat discret sau violent printre ele, încât totul ce părea la început altceva, se dovedeşte a fi în cele din urmă… putere multiplicată, metamorfozată, ca sub bagheta unui iluzionist căruia i-a scăpat de sub control imaginaţia şi se răzvrăteşte împotriva celui care aspiră s-o închidă într-o carte şi apoi s-o doneze în doze infime unei umanităţi însetate de senzaţii din ce în ce mai rafinate şi mai diverse.

Cititorul mai mult sau mai puţin avizat, dornic să pară mai mult decât să fie, iluzie în care cad inconştient mulţi dintre noi astăzi, în căutarea unei noi teme de dezvoltat într-un eseu, aşa cum mi-am propus eu, recunoaşte această stare atât de ambiguă, complexă, inepuizabilă, imposibil de captat şi de capturat în formule strâmte, în cuvântul putere, acest cuvânt-zeu, supratema artei şi a nonartei din toate timpurile, din toate straturile, din toate zonele existenţei, fie că îl vezi tatuat sub forma unui cap de tigru pe bicepşii unui stripper, fie că e un grafitti pe un perete abandonat, sprijinindu-l să nu cadă, fie că e un taler întins în staţia de metrou, lângă un artist care nu va cunoaşte niciodată aplauzele Scalei din Milano, şi care primeste fără să ceară, fie că… În fine, e monstrul cu faţa umană care nu doarme niciodată şi, metamorfozat în sute de prezenţe apetisante, de la vocea cristalină care îţi oferă imaginea unei iluzii în care nu vei evada poate niciodată, pe ecranul unei plasme uriaşe amplasate pe stradă, de la teancul de hârtii pe care le cară sub braţ „vânzătorul ambulant” (ah, nu ai fost niciodată tentat, când te lăfăi pe scaunul din dreapta şoferului, să-i oferi tot mărunţişul din buzunar celui care la semafor te-a ademenit cu evenimentele de pe prima pagină, oferindu-i o sâmbătă liniştită?), până la puterea seducătoarelor mesaje infinite care se ascund, ca într-o cutie a Pandorei, în spatele monitorului, ameninţându-te cu prieteni de care nu duci lipsă, cu conversaţii de care nu ai nevoie şi informaţii inutile, cărora nu ai învăţat să le rezişti şi care-ţi fac încet răni pe creier, răni ce vor degenera curând în cancere incurabile, dacă nu le stopezi evoluţia…

Recunosc, am căzut în plasa maleficei atracţii a Puterii. M-am tratat de aceste dependenţe, creându-mi o alta decât aceea de a manipula conştiinţe, alta decât aceea de a domina de la înălţimea unui top masele, alta decât aceea de a mă refugia în faţa unui monitor spre a conduce un regat din iluzii. Ăm alunecat în mrejele puterii de a nu avea nici o putere decât asupra mea. Şi nu mereu, nu în orice loc, nu la comanda cuiva. Am dorit să scriu o teză de doctorat despre conceptul de putere în literatură. Imposibilă încercare. Nu poţi scrie despre putere, uitându-i pe filosofi, pe politicieni, pe economişti, pe savanţi şi, mai ales, uitându-i pe Eschil, Sofocle, Euripide, Shakespeare, uitându-l pe Iisus, care în ciuda puterii sale, a fost alungat de Putere. Nu poţi scrie despre putere în opera unui scriitor, ignorându-i pe ceilalţi, pentru că, vrei sau nu, puterea traversează literatura făţiş, declarându-se din titlu, sau perfid, insinuându-se în cele mai prea puţin susceptibile romane, gata să o găzduiască, romane de dragoste, romane pentru copii, romane care se pot reduce la o singură pată cromatică, care îşi schimbă luminozitatea, reflexele, culoarea, puterea de iradiere, când benefică, când ucigătoare, în funcţie de perspectiva din care este privită, de ochiul celui care priveşte, capabil singur să discearnă frumuseţea sau banalitatea, mediocritatea acestei pete de culoare existenţiale, poate unică.

Mi-au trebuit şapte ani să descâlcesc încurcatele iţe ale puterii, nodul gordian de sensuri pe care îl realiza puterea când încercam să mă apropii de ea, să-i captez un sunet, o nuanţă, o picătură din sângele cu care i-a contaminat pe cei care aveau sau nu nevoie de transfuzii de sentimente şi noi stări. Şapte ani în care puteam să concep un copil, să-l duc la şcoală, şapte ani în care puteam să emigrez, să călătoresc, să trăiesc fascinante întâmplări, să aflu mii de poveşti şi să le aştern pe hârtie, să descifrez semnele lumii sau să mă las descoperită şi transformată în personaj al altor vieţi, şapte ani în care puteam să construiesc o clădire din cărămidă, oricât de mică şi de fragilă, la marginea unui lac sau a unei păduri, sau a unei mări. Eu am construit doar o fragilă ambarcaţiune de hârtie, căreia i-am pus numele Puterea în literatura română şi i-am îmbarcat clandestin sau nu pe toţi scriitorii bântuiţi, ca şi mine, de o obsesie, aceea de a capta într-un personaj, într-o operă, Puterea. Graţie inspiraţiei divine, graţie conducătorului meu ştiinţific, domnul profesor Dumitru Micu, căruia îi mulţumesc încă o dată pentru minuţiozitatea şi valoarea sfaturilor cu care mi-a ghidat paşii, lucrarea mea a ajuns la bun sfârşit, după şapte ani de trudă, dar tema puterii nici nu m-a epuizat şi e departe de a se fi epuizat pe sine.

Câteva capitole din teza mea de doctorat sunt consacrate scriitorului Nicolae Breban, scriitor la care tema puterii ocupă un loc foarte important. Pentru că fascinaţia pe care marele romancier o exercită asupra mea este permanentă, mi-am propus să reiau cele două capitole şi, recitindu-le, să mă las dusă de data aceasta mai puţin de acribia doctorandului care nu vrea să omită nici o opinie consacrată despre opera Maestrului, ci mai mult de bucuria cititorului care se autodescoperă în romanele lui Breban într-o complicitate afectivă, morală, intelectuală, având de multe ori impresia că – într-un straniu proces de simbioză a omului-carte, răsfăţat de multe ori cu gingaşa formulă drept „şoarece de bibliotecă” – eu însămi am devenit un personaj al unui roman de Nicolae Breban şi am pornit în căutarea dublului meu malefic sau benefic, stăpân sau slugă, victima mea sau călăul meu, pereche a cărei necesitate o conştientizam de mult, fără să-i calculez exact dimensiunile.

De la liderii politici până la cei religioşi, puterea este preocuparea permanentă a acestora, expresie a unor voinţe puternice, pentru care cuvântul „limită” nu există. „Voinţa de putere” reprezintă aspiraţia fiinţei umane de a se întrece necontenit pe sine, de a-şi spori şi descătuşa puterile spiritului, aspiraţie care se caracterizează prin frumuseţe şi măreţie. Încă din cele mai vechi timpuri ale omenirii, după cum mărturisesc istoricii, societatea omenească a fost preocupată de propria sa putere, vizibilă sau dimpotrivă, mascată, şi cu atât mai periculoasă. La nivelul societăţilor, al grupurilor sociale, puterea s-a angajat de multe ori în proiecte distructive, devenind dintr-un impuls benefic, un instrument al sinuciderii sau ameninţării cu dispariţia a unei civilizaţii. După cum vom demonstra, voinţa de putere conţine totodată şi o nefastă exagerare, care produce consecinţe monstruoase, chiar repugnante pe plan personal şi social. A pretinde propriului spirit să-şi suprime orice atitudine de supunere faţă de alţi oameni sau faţă de legile sociale şi morale, reprezintă o periculoasă exagerare. Voinţa de putere poate promova libertatea, dar nu anarhia ce poate duce nu doar la distrugerea celui ce o promovează, ci la distrugerea omenescului în general. Puterea şi consecinţele ei au fost o sursă de inspiraţie inepuizabilă pentru marile genii ale literaturii şi istoriei universale: Eschil, Sofocle, Euripide, Shakespeare, Napoleon, Hitler, Lenin, Stalin, Ceauşescu.

Între putere şi voinţă există o strânsă legătură, demonstrată de-a lungul timpului de filosofie şi de psihologie. Din punctul de vedere al psihologiei, „voinţa a fost derivată, fie din gândire (Herbart o definea ca act elaborat prin intermediul gândirii şi centrat pe efectuarea de alegeri şi luarea de hotărâri), fie din afectivitate. (Wundt o definea ca formă de organizare şi stăpânire-gestionare raţională a afectivităţii).”1 Sintetizând mai multe opinii ale unor psihologi celebri în legătură cu voinţa, Mihai Golu consideră că „cel mai adecvat este să situăm voinţa în sistemul formelor şi mecanismelor de reglare/ autoreglare, al căror rol principal rezidă în optimizarea comportamentelor orientate spre atingerea unui anumit obiectiv cu valoare adaptativă. La om aceste mecanisme interne de autoreglare se structurează şi se integrează la două niveluri funcţionale calitativ diferite: nivelul involuntar şi nivelul voluntar.”2

Ştefan Zisulescu afirmă că „voinţa joacă un rol foarte important în structura caracterului, alături de factorul intelectual şi de cel afectiv, unele dintre trăsăturile care s-au cristalizat cu o semnificaţie majoră ale voinţei pot fi considerate şi ca trăsături de caracter, deoarece prin activitatea voluntară se imprimă caracterului diferite însuşiri, ca de exemplu: energia, stăpânirea de sine, perseverenţa, fermitatea etc.”3 Deoarece voinţa nu trebuie confundată cu caracterul, vom remarca faptul că „trăsăturile voluntare de caracter prezintă însemnătate numai în măsura în care sunt corect orientate din punct de vedere social.”4 În lumina acestor observaţii, vom analiza personajele considerate voluntare, atât acelea care îşi subordonează trăsăturile voluntare unor scopuri pozitive, benefice celor din jur sau societăţii, cât şi acelea care şi le folosesc pentru realizarea unor interese meschine, personale, cu caracter negativ, distructiv la adresa celorlalţi.

Dorinţa de putere are aceeaşi vârstă cu civilizaţia umană şi s-a dovedit de atâtea ori fertilă şi totodată provocatoare de mari cataclisme sociale. Ea există şi va exista cât timp va dăinui fiinţa umană, care încearcă să o canalizeze spre binele, dreptatea şi fericirea indivizilor.

Bazat pe 0 recenzii

0.00 Per ansamblu
0%
0%
0%
0%
0%
Lasă primul o recenzie la “Arca lui Breban”

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Recenzii

Momentan, această carte nu are nicio recenzie.

Accesează
Close

Coșul meu

Close

Wishlist

Bine ați venit!

Parola va fi generată automat și trimisă pe adresa dvs. de email.

Datele personale vor fi folosite pentru a vă susține experiența pe website, pentru a administra accesul la cont și pentru alte scopuri descrise în politica de confidențialitate.

Aveți deja un cont?

Close

Close

Categorii