Basarab Nicolescu. Eseu monografic

Însoțit, adesea și pe drept cuvânt, de etichete encomiastice, numele lui Basarab Nicolescu impune, în sfârșit și în România, respectul cuvenit unui savant de notorietate mondială.

Câteva dintre datele personale sunt arhisuficiente pentru a contura profilul unei personalități științifice de o autoritate incontestabilă mai întâi în Franța (devenită țară de adopție din 1969, după ce asistentul la Facultatea de Fizică a Universității București a obținut bursa „Joliot-Curie” a guvernului francez), apoi în întreaga Europă de Vest şi peste Ocean, în fine, în întreaga lume: fizician teoretician la Centrul Național de Cercetare Științifică (CNRS) şi Laboratorul de Fizică Nucleară și Energii Înalte (LPNHE) din Paris, din 1970; doctor în fizică, din 1972, după susținerea tezei Contribution à l’étude théorique de la diffusion pion-nucléon, coordonată de prof. univ. Robert Vinh Man, Guest Scientist la Lawrence Berkeley Laboratory, USA (1976-1977) și la Brown University, USA (1977), Senior Visiting Scientist la Universitatea din Londra (1979); Doctor Honoris Causa al Universităților „Al. I Cuza”, Iași (din 2004), „George Bacovia”, Bacău (din 2008) și al Universității Tehnice din Cluj-Napoca (din 2008); membru de onoare al Academiei Române (din 2001), membru al diferitelor consilii și comitete internaționale (Paris, Barcelona, Buenos Aires etc.), președinte al Centrului Internațional de Cercetări și Studii Transdisciplinare (CIRET), director al colecției „Transdisciplinaritatea”, la Editions du Rocher, Paris etc.