O sută şi una de poezii de Octavian Goga

Creația poetică a lui Octavian Goga a stat în atenția criticii literare, de a lungul timpului interpretările fiind diverse, nu de puține ori amestecul politicului obnubilând valoarea literară. Primul care face o analiză extinsă a poeziei lui Goga este Titu Maiorescu în discursul susținut la Academia Română în vederea acordării „Premiului Năsturel Herescu” pentru volumul „Poezii”. Cu toate rezervele sale referitoare la patriotism ca izvor pentru poezie, Maiorescu apreciază că tocmai forma frumoasă și cuprinsul patriotic al poeziilor au determinat „efectul produs asupra marelui număr de cetitori. Cel care a fixat însă locul poeziei lui Octavian Goga în perioada modernă a literaturii a fost G. Călinescu, care a mers mai în profunzime cu exegeza poeziei, prin alăturarea de Eminescu, prin trimiterea spre inefabilul de origine metafizică, prin aprecierea că, după Eminescu și Macedonski, Goga este primul mare poet din epoca modernă „sortit prin simplitatea aparentă a liricei lui să pătrundă tot mai adânc în sufletul mulțimii, poet național totdeodată și pur ca și Eminescu”.