Povestiri din aeroport și de pe lângă * Cartea II

„Parcasem strategic, la umbra unui copac, și mă pregăteam să-mi iau sacoșele din portbagaj, când mă trezesc în spate cu Jules, apărut subit ca un agent secret al cumpărăturilor.
— Salut, Adiță, zice el vesel, ca un câștigător la loterie. Ce-ai de luat?
— Să trăiești, dragule, habar n-am, zic eu resemnat ca un condamnat la cumpărături. Acuma, când să plec spre casă, mi-a trimis nevastă-mea o listă de cumpărături atât de lungă, că am crezut prima oară că e Război și pace în format PDF.
— Și ție? râde el. Eu mă întâlnesc aici cu nevastă-mea. Dacă vezi fum la una dintre casele de marcat, să știi că e de la cardul meu, ha-ha! (…)
— Auzi, Adiță, scuză-mi indiscreția, da’ de ce ai în portbagaj o sacoșă plină cu sacoșe?
— E complicat să-ți explic, răspund eu cu aerul unui profesor universitar care predă Sacoșologie Aplicată. Vezi tu, sacoșa cu sacoșe e ca o matrioșkă românească – deschizi una și găsești alte zece înăuntru.
Jules se uită la mine de parcă tocmai i-aș fi dezvăluit secretele universului ascunse într-o pungă de Carrefour.
— Mai am și acasă, adaug eu zâmbind. Pe unele le țin după ușa de la bucătărie, organizate pe categorii, gen punga cu pungi mari, punga cu pungi medii, pe altele le țin în sertar, gen punga cu pungi „poate-or trebui cândva”. Fac parte din patrimoniul casei, he-he!
— Băi, să știi că nu e o idee rea, zise Jules privind în gol.
Făcu o pauză, apoi spuse pe un ton gânditor:
— Punga cu pungi… Hmmm…
— Da, mă, zic, e o chestie culturală a noastră, a românilor.”