Adrian Voicu s-a născut în Nehoiu, județul Buzău. Din 1996 este inginer de aviație.
Pasiunea pentru scris a dobândit-o de cum a terminat cu bastonașele și „Ana are mere“. Primele sale texte au văzut lumina tiparului în Viața Studențească.
Proză scurtă: Joi seara, în parcare (2007), Între două decolări (2007), Antologia Festivalului de Literatură Lili (2010), Împlinirea (2014), A fi sau a nu Wi-Fi (2015), Pe vremea când lumea începea să-și taie porcul de pe listă (2015), Otrava noastră cea de toate zilele (2016), Provinciale (2016), Cartea-n bucate. Aventuri la marginea farfuriei (2018), Aproape ghicitori sau neștiutele întâmplări de lângă noi (2018), Giurumele, micele și alte aventuri (2018), Astă seară râdem în familie (2019), O istorie cu muște și alte povești vii pentru copii (2020), Despre ce vorbesc porumbeii când stau pe sârmă și se uită la oameni (2021), Cum am ieșit nedivorțat din carantină (2022), Histoires de l’aéroport et des alentours (2023); versuri: Una pe inimă, una pe dos (2014), Înșir-te stihuite (2022); romane: Nepovestitele trăiri ale templierilor români (2011), Nepovestitele trăiri ale templierilor români, Cartea a II-a (2012); teatru: Familia, această celulă de bază a societății cu rate la bancă, serviciu stresant, amor nebun și proteza bunicii (2014)
În 2009 a obținut „Premiul Special pentru Proză la Festivalul de Literatură Lili“ al Asociației Scriitorilor București. În 2011, Clubul de Proză „La formarea ideilor“ al Uniunii Scriitorilor din România i-a acordat „Premiul pentru cel mai bun tânăr scriitor al anului 2011“.
Începând cu 2007 a publicat, printre altele, în revistele Luceafărul, Apostrof, Scriptor, Neuma, Actualitatea Literară, Tiuk!.
Din decembrie 2012 este membru al Uniunii Scriitorilor din România.