Mafia Rusă. Mașina ideală de spălat bani

Mafia Rusă. Mașina ideală de spălat bani de Dan Pertzeff

Prefaţǎ

…vreau să-mi avertizez prietenii asupra pericolului care-i pândeşte şi ei nici nu bănuiesc… (Antoine Exupéry – „Micul prinţ”)

Dimensiunea acestei afaceri şochează. După diferite evaluări, în lume, se spală anual de la 60 miliarde până la 1,8 trilioane dolari. Partea leului din circulaţia neagră a banilor o constituie capitalurile scoase din Rusia.

Această statistică este realizată de specialiştii în economie.

Banii negri înseamnă întotdeauna un criminal, în spatele căruia, invariabil stau infracţiuni: corupţie, trafic de droguri, escrocherii, comerţ cu arme, prostituţie, contrabandă, răpiri posibile şi imposibile, sustragerea de la plata impozitelor. Zilnic, în lume, „se curăţă” mai mult de un miliard de dolari – conform datelor oficiale, . Conform celor neoficiale – sumele spălate sunt mult mai mari.

Astăzi, Rusia traversează, oare a câta oară, vremuri grele – perioada reformelor. Ecourile reformei din anii ’90 ai secolului XX, au luat în aceste zile forma dezastrelor sociale – începând cu banalul alcoolism generalizat şi terminând cu terorismul mondial. Mai trebuie spus că populaţia ţării aproape s-a înjumătăţit? Amintit faptul că mai mult de 50% dintre cetăţenii ruşi trăiesc într-o sărăcie lucie?

Indiscutabil că cea mai periculoasă dintre problemele de astăzi este criminalizarea societăţii. Conform statisticii MVD, sunt ucişi anual mai mult de 30.000 dintre concetăţenii noştri, dar şi cei dispăruţi fără urmă se numără cu zecile de mii. Şi toate acestea sunt consecinţa transferurilor masive de bani, a dedesubturilor banilor mulţi, a „feţelor murdare” ale acestora.

Ce rol are Rusia aici?

Cu toate acestea, cum s-a mai spus, şi anume din spaţiul post-sovietic intră în circulaţie mondială partea leului din aceşti bani. Tocmai din acest motiv, întrebarea aceasta trebuie să-i neliniştească în primul rând pe ruşi, căci bogăţiile din ţara lor zboară peste graniţă şi continuă să provoace alte şi alte nelegiuiri. În spatele fiecărei astfel de ruble, fiecărui dolar, sau euro stă o infracţiune. Şi aceşti bani, când ca un pârâu, când ca un torent, când ca un mic râu, se varsă, în arterele mării altei lumi. Lumea lăcomiei şi a răutăţii, lumea în care voturile sunt dictate doar de bani – deci, raţionalul, ceea ce înseamnă că viaţa omului nu valorează nimic…Pot face un gest cu mâna – să locuiască la ei, să locuiască acolo… Dar acest „acolo” se învecinează tot mai des cu lumea noastră şi tocmai din lumea noastră către acolo, împreună cu boala, necazurile, cu moartea oamenilor obişnuiţi, curg râuri de bani.

Fiecare bancnotă – acolo – se transformă aici în necazurile noastre: furturi din locuinţe, jafuri, tâlhării, escrocherie, este imposibil să enumeri toate infracţiunile, dar acest rău este la noi, iar acolo, în umbră, este fericirea fericirilor pentru cei aleşi…

Astăzi, când pretutindeni dictează puternice grupări criminale internaţionale, când politicienii sunt tot mai des atraşi în sferele întunecate, spălarea banilor a devenit un fenomen global.

Sigur, cetăţeanul obişnuit din orice ţară va spune: „Pe mine nu mă priveşte acest lucru…”

Până la un moment dat, cred, acest lucru chiar nu-l priveşte. Dar când ne aflăm pe neaşteptate faţă în faţă cu un escroc, cu un şperţar sau cu un terorist, pe care gruparea mafiotă l-a aprovizionat cu trotil, atunci înţelegem propriul rol în acest circuit, şi anume, rolul de jertfă, rolul vacii de muls…

Da, întotdeauna ni se pare că această lume fie nu există, fie se află undeva departe-departe, în spatele ecranului televizorului, şi dacă nun e-a bătut încă la uşă şi nu ne-a trecut pragul, acest lucru vorbeşte doar despre norocul nostru. Întrebarea, care se naşte este: întotdeauna va fi astfel? Şi mâine vom avea acelaşi noroc?

Când a început cercetarea, nu am ştiut cum se va termina totul, în ce se va transforma, de fapt, nu ştiu asta nici acum.

Dar nimic nu-mi şterge din amintire mirosul banilor mulţi, mirosul hârtiilor verzui, care nu valorează nimic, dar exercită o uriaşă forţă asupra intelectelor. Şi aduc suferinţe, lacrimi, necazuri celor care se află întâmplător sau intenţionat în calea acestui torent de bani urât mirositori… Mi-am astupat nasul şi am săpat bărbăteşte până la adevăr. Nu ştiu dacă voi veţi reuşi, dacă puteţi proceda ca mine. Timpul va demonstra. Vreau să mulţumesc tuturor celor care m-au ajutat în dificila muncă la această carte. Din nefericire, unora nu le mai pot spune cu voce tare: „Mulţumesc”, nu le mai pot spune nimic cu voce tare, ci doar – în gând. Dar ei şi-au adus propria, chiar dacă mărunta contribuţie la munca generală, cum a spus Crébillon: „ A lăsa nepedepsită crima – înseamnă să devii complicele acesteia.”