Mareea invizibilă sau Ora de gheață

Nic Iliescu, așa cum îl știu prietenii, Nicolae Iliescu – pe numele său de copertă – dă hârtiei un nou roman, al cărui nume merită pomenit întocmai cum a fost născocit: „Mareea invizibilă sau Ora de gheață” (un roman-document despre Primul Măcel Mondial). „Un război este întotdeauna un abator şi îl ştii început, nu şi terminat”. Lipind laolaltă texte decupate din buzunare ale istoriei, într-un colaj grăbit și prudent, Nic construiește puntea pe care se va petrece totul. Pentru că povestea – care e doar un pretext pentru un lung monolog interior, ascuns sub aparența unui la fel de lung dialog – se petrece pe un pod, podul care leagă cele de ieri de cele care ostenesc azi-ul. E ceva în romanul lui Nic care amintește de Houellebecq – nu știu dacă simte el însuși asta. Există o permanentă răscolire a sinelui, o necontenită neîmpăcare cu un prezent care a început cu prea mult timp în urmă. Autorul abandonează fără niciun fel de remușcare mofturile narative, transformând textul, pe lungi parcele, în sclipitor eseu. Nu rezistă – e un cusur care trebuie prețuit – unui calambur alungit, iar asfaltul prezentului e numai bun pentru măcinat între dinții scrâșniți ai unei ierni care pare fără de sfârșit.