Mă numesc Leonard Relea și vin din secolul trecut. Am învățat pe brânci matematică și fizică pentru Politehnică. În anii ’80, ingineria era o opțiune ca să par om serios. Așa era moda atunci. Cred că am ratat să fiu un om serios. Am ajuns un politehnist îndrăgostit de presă. Am stat captiv vreo 27 de ani în zona presei scrise, unde am fost redactor, redactor-șef adjunct, redactor-șef și, mai ales, secretar general de redacție, adică omul care are toate pârghiile unui ziar în mână, de la texte până la tipar. Am lucrat în presă locală și centrală la cotidiene, săptămânale și alte publicații cu peridiocitate uneori neclară. Am stat captiv în zona presei scrise crezând la început că fac ce-mi place, dar era doar o iluzie. Și am rămas captiv până în ziua în care mi-am dat seama că trebuie să evadez dacă vreau să rămân viu.
Acuma sunt doar un autoexilat pe «tărâmul cuvintelor ». Așa am început să scriu pentru mine, cu timiditate, cu neîncredere, cu ezitări, chiar cu frică uneori. Dacă citiți aceste rânduri înseamnă că țineți în mână o carte. Asta nu înseamnă că mi-a dispărut frica. Dar am ales s-o împart cu cititorii mei.