Analiza conflictelor internaţionale

Analiza conflictelor internaţionale de Mihai-Bogdan Marian

Prefaţă

Trăim într-o lume din ce în ce mai globalizată. O lume a multiplelor dependenţe şi a conexiunilor supradeterminante. O lume în care, însă, ciocnirile de interese, tensiunile latente şi coliziunile între actorii ce-şi dispută supremaţia sau care se străduiesc să supravieţuiască în condiţii tot mai solicitante sau de-a dreptul vitrege, ating cote paroxistice. Vechile principii şi norme originate în valorile Iluminismului, care au prezidat epoca Modernităţii şi care au contribuit la reglementarea câmpului relaţiilor internaţionale, care au generat speranţe şi proiecţii optimiste în timpul raţionalităţii politice, care au întreţinut combustia politicilor menite să asigure standardele viabile ale unui echilibru în raporturile de forţe la scară planetară, graţie unor instituţii mondiale, continentale sau regionale mandatate să limiteze focarele de conflict şi propensiunile beligerante ale statelor, alianţelor politico-militare sau coaliţiilor constituite ad hoc, par să se fi golit de conţinut şi semnificaţii, dovedindu-se, întrucâtva, caduce, simple pretexte de retorică ale unei corectitudini politice îndoielnice, elemente butaforice ale unui spectacol bine regizat de maeştrii păpuşari invizibili şi oculţi.

Cartea tânărului universitar Mihai-Bogdan Marian consacrată analizei conflictelor internaţionale, pe care rândurile de faţă se străduiesc să o prefaţeze, este, în acest context o invitaţie la luciditate, la reflecţie autonomă, dezinhibată, la cercetare aplicată, fără prejudecăţi şi partizanate apriorice, adesea funcţionând sub diverse travestiuri, onctuoase şi necritice în raport cu teoriile şi modelele explicative hegemonice la un moment dat. Problemele păcii şi războiului, fenomenologia situaţiilor conflictuale, resorturile agresivităţii oamenilor, care în anumite circumstanţe istorice îşi revendică, fie cu vanitate şi aroganţă, fie cu ipocrizie şi justificări perverse, statutul de decidenţi ai destinelor colectivităţilor sociale, comunităţilor naţionale şi statelor – indiferent de forma lor de guvernământ –, reprezintă de când lumea încărcătura explozivă a unor temeri şi obsesii de la Homer, Platon şi Aristotel până la Machiavelli, Ibn Khaldun, Hugo Grotius, Clausewitz, Raymond Aron, Gaston Bouthoul, Hans Morgenthau, Zbigniew Brzezinski, Henry Kissinger şi mulţi alţii.

Pentru Mihai-Bogdan Marian abordarea problematicii conflictelor internaţionale este un exerciţiu analitic, în care spiritul „pozitivist”, refuzul identificărilor peremptorii şi acribia neadulterată de nici o concesie făcută enunţurilor convenţionale sunt însemnele unei paradigme pe care şi-o asumă, cu toate inconvenientele şi riscurile inerente. La o primă lectură, cartea sa pare să cedeze unei tentaţii de a resistematiza un domeniu vast şi evanescent, multistratificat şi, în acelaşi timp, arborescent. De unde şi o vagă senzaţie că autorul preferă să schematizeze într-o maineră cvasididactică un material supraabundent şi cumva aluvionar, încercând să fixeze anumite puncte cardinale într-un spaţiu tridimensional – teoretic, metodologic şi practico-empiric (managerial) – care să devină inteligibil şi apt de a fi explicat ştiinţific.

Autorul procedează din start la elucidarea conceptelor-cheie şi a „constelaţiilor” adiacente, lămurind cititorul asupra elementelor ce concură la acoperirea unui câmp epistemic specific (conflict, criză, diferend internaţional, război, conflict internaţional). Conotaţiile acestor concepte devin dătătoare de seamă pentru delimitările sine qua non dintre ele, eliminându-se confuziile, suprapunerile şi substituirile abuzive ce furnizează un simulacru de cunoaştere. Pe această bază se poate merge mai departe în efortul de clasificare a conflictelor internaţionale şi de valorizare a perspectivelor teoretice şi constructelor doctrinare ce populează un domeniu, pe cât de mozaicat, pe atât de ermetizat şi exclusiv.

Dacă până la acest punct putem vorbi de ambiţia şi aptitudinea autorului de a problematiza un conţinut identic care altfel ar rămâne încapsulat teoretic şi refrigerat sine die, odată cu poziţionarea sa pe aliniamente metodologice vom constata, pe de o parte apetitul său nedeclarat pentru o contextualizare a conflictelor internaţionale, pe de altă parte recursul la metodă sau mai degrabă la metode şi tehnici apropriate analizei conflictelor internaţionale, cu ajutorul cărora diversele faţete ale fenomenelor reale luate în considerare pot fi revelate fără a fi distorsionate sau ocultate.

Mihai-Bogdan Marian este un analist pentru care exerciţiul în sine al disecării cauzelor şi împrejurărilor ce favorizează apariţia şi acutizarea conflictelor internaţionale nu este unul fortuit sau gratuit. Ideea sa tutelară este că orice astfel de conflict poate fi preîntâmpinat. Iar dacă, fatalmente, el s-a declanşat şi s-a dezvoltat, scăpând poate de sub control, poate fi dezamorsat, factorii angrenaţi în acest proces având la îndemână algoritmi şi proceduri standard care nu trebuie să facă obiectul unei acţiuni in extremis, care să justifice de fapt prin eşec escaladarea în continuare a conflictului ca atare. Autorul acordă o atenţie deloc neglijabilă gestionării situaţiilor post-conflict, care constituie modalitatea de a nu lăsa ca respectivele conflicte să intre într-un stadiu de „îngheţare”, până când acestea vor fi resuscitate şi folosite ca instrumente de presiune politico-militară, într-o strategie revigorată de către factorii politici interesaţi.

Anexele pe care autorul le propune cititorului ca exemplificări edificatoare ale unui demers analitic pertinent punctează involuntar şi ca argumente pro domo. Analiza conflictului din Ucraina, în cadrul căruia separatiştii rusofoni/pro-ruşi se erijează în vărful de lance al neoexpansionismului velicorus, practicat de regimul Putin, îi oferă autorului şansa de a-şi verifica ipotezele şi instrumentele de lucru prezentate şi detaliate anterior. La fel şi cel de-al doilea studiu de caz referitor la pseudorevoluţiile postmodernităţii, care şi-au adjudecat reţelele virtuale de socializare pentru a manipula anumite categorii de indivizi şi grupuscule turbulente, pentru a pune la punct şi utiliza o noua formă de gherilă urbană destabilizatoare, profund anti-democratică şi toxică în condiţiile vulnerabilizării statului de drept, este după opinia mea pilduitor.

Mihai-Bogdan Marian se dovedeşte un analist fin şi profund, dublat de un profesionist polivalent cu deschideri multidisciplinare, care pot surprinde unghiuri şi reflexii neaşteptate pentru cititori. Afirmaţiile şi concluziile sale nu sunt însă nici hazardate, nici înfeudate unor reverberaţii mediatice, care, de cele mai multe ori, nu fac decât să vicieze examenul critic – apanajul inalienabil al analistului autentic.

Cartea pe care Mihai-Bogdan Marian ne-o propune, a doua din acest an, după reuşita editorială cu volumul său de debut, Societatea deschisă contra societăţii deschise, apărut tot la Editura Ideea Europeană, vine să aducă confirmarea unei vocaţii de cercetător şi universitar, o carte care, nu ne îndoim, va satisface pe deplin exigenţele cititorilor.

Prof. univ. dr. Mihai MILCA