Sub semnul Ideii Europene

18,30 lei 15,80 lei

Sub semnul Ideii Europene (eB00k) – Aura Christi

Golește
ISBN: EB9786068260129 Categorie: Autor: Anul apariției: 2012 Colecții: ,
  • Ghid eBookuri - cum citesc un eBook?

    Cum citesc un eBook?

    Aveți nevoie, în primul rând, de un dispozitiv electronic care să citească eBook-uri. Acesta poate fi un laptop, calculator obișnuit, Kindle, telefon mobil sau tabletă.

    Atenție! Instalați Adobe Digital Editions (click aici) înainte de a accesa linkul de descărcare.

    Computer eBook Reader Telefon Tabletă
    Calculator personal Kindle Android Android
    Laptop Nook iPhone iPad
    Apple MacBook Kobo Windows Windows
    Notebook iRiver Trekstor
    Netbook Pocketbook Prestigio
    Bookeen

Răstimp de douăzeci de ani, sub egida acestui prestigios Club de Dialog – Ideea Europeană – au fost organizate numeroase dezbateri, turnee, lecturi publice, conferinţe, întruniri, simpozioane, atât în ţară, cât şi peste hotare. Mă refer, în această ordine de idei, la Conferinţele „Modele Europene. Friedrich Nietzsche”, „Marx şi Nietzsche. Vinovaţi fără vină?”, „Modele europene. Ion Ianoşi”, „Eugen Negrici. Iluziile literaturii române” sau „Nicolae Breban. Trădarea criticii”

(…) Ţin deopotrivă la toate. Unele dintre acestea, multe – majoritatea! – au fost gândite de subsemnata împreună cu romancierul Nicolae Breban, fiind rodul unei prietenii, al unei complicităţi de litere rare – aş spune, citând-o de fapt pe Magda Ursache, unice – cum sunt, de pildă, dezbaterile dedicate cărţilor-eveniment: Iluziile literaturii române de Eugen Negrici şi Trădarea criticii de Nicolae Breban, ca să citez exclusiv două, oprindu-ne aici. Dar, mă întreb, iar şi iar, de ce ne-am opri? Nu spunea Blaga, oare, într-un vers memorabil: „Orice început se vrea fecund”? Douăzeci de ani sunt un început!

Destinul nostru este literatura, spuneam ani de-a rândul, parafrazându-l pe Napoleon, repetând, iar şi iar, această afirmaţie gnomică, nu rareori, ca pe o rugăciune, ca pe o litanie, cu smerenie, iar, uneori-adeseori, cu spaimă, întrucât – iubindu-l atroce pe sihastrul de la Torino, da, pe Nietzsche cel unic, cel hamletian – ştiam, da, ştiam, cine se joacă de-a destinul… devine destin.
(Aura Christi)

Sub semnul Ideii Europene de Aura Christi

Karl Marx – Friedrich Nietzsche.
Vinovaţi fără vină

Nicolae Breban, Gheorghe Ceauşu, Aura Christi, Ion Ianoşi, Adrian-Paul Iliescu, Veronica Iliescu, Andrei Ionescu, Adrian Mihalache
„Marx n-ar trebui să fie tratat ca un câine mort.”

Aura Christi: Reprezint Contemporanul şi Editura Ideea Europeană, înfiinţată exact acum un an – perioadă care s-a desfăşurat, pentru noi cel puţin, extrem de greu, adică aşa cum trebuie; a fost un an extrem de fructuos, laborios în plan spiritual. La finele acestui an constatăm cu bucurie că am editat peste douăzeci de cărţi de înalt nivel intelectual, cărţi valoroase, care ne ajută din mers să construim prestigiul acestei edituri care – îmi spune instinctul cultural – va rămâne la fel de prestigioasă şi peste cinci, şi peste zece ani, şi peste douăzeci de ani. Ne-am convocat aici – sub auspiciile Clubului Ideea Europeană – ca să lansăm o provocare; iertaţi-mi începutul puţin brutal, puţin violent. E vorba de două cărţi editate relativ recent, abia ieşite de sub tipar: Karl Marx în 1234 de fragmente alese şi comentate de domnul profesor Ion Ianoşi şi Friedrich Nietzsche. Maxime comentate de domnul Nicolae Breban. De ce ne-am oprit asupra acestor două remarcabile spirite: Marx şi Nietzsche? Pentru că aceşti mari cărturari au marcat gândirea secolului al XIX-lea şi, în special, a secolului XX. Îi situăm alături cu anumite rezerve, evident, apelând la limbajul nuanţelor; îi situăm alături pentru că de ambii filosofi s-a profitat enorm. De Karl Marx au profitat bolşevicii, comuniştii, care i-au reinterpretat operele. Şi nu numai. De Nietzsche – acest romantic radical, târziu, ce a dat câteva concepte extrem de importante, care au marcat evoluţia istoriei – au abuzat naziştii. Este, repet, o provocare, în contextul în care, de pildă, Karl Marx în deplină libertate n-a fost editat aproape niciodată, cu o singură excepţie, mică: dacă nu mă înşel, la Editura Nemira a apărut Manifestul Partidului Comunist. Profesorul Ion Ianoşi şi-a asumat curajul de-a aduna între două coperţi fragmente din întreaga operă a lui Karl Marx, adnotându-le. Cartea are un titlu uşor ludic – 1234 fragmente. Repet, este o iniţiativă, un gest temerar, în contextul în care împotriva lui Karl Marx se vituperează în continuare, fără ca textele acestui mare gânditor să fie studiate, să fie citite. E o situaţie într-un fel explicabilă, explicabilă parţial vreau să spun, pentru că România de numai ceva mai mult de un deceniu a ieşit dintr-o cumplită, dintr-o neagră dictatură. Fapt ce constituie, reiterez, o explicaţie parţială. Spre deosebire de noi, să zicem, francezii, englezii numără mai multe ediţii Karl Marx la mari şi prestigioase edituri. E păcat că la noi se trece cu vederea opera unui important gânditor cum este Marx. Şi mai grav, împotriva lui se vituperează fără să-i fie cunoscute textele – ceea ce mi se pare o nedreptate. Până va veni timpul dreptelor cumpăniri aici, la noi, intenţionăm să repunem în valoare operele celor doi mari gânditori. De bună seamă, ne aflăm la un început.

Ion Ianoşi: Propunerea mea e ca această întâlnire să fie cât mai colocvială, fără mari discursuri din partea noastră. Două mulţumiri. O mulţumire Fundaţiei Culturale Ideea Europeană că a ieşit în întâmpinarea acestei neobişnuite, la ora actuală, propuneri de a-l publica pe Marx. Nu numai că n-am avut parte de nicio obiecţie, de nicio rezistenţă, dimpotrivă, a fost o deschidere totală faţă de o lucrare la care în câteva etape am trudit mult. Mulţumesc şi lui Nicolae Breban, mentorul acestei echipe, al acestei fundaţii; îl cunosc de mult, îl apreciez foarte mult, şi d-sa, de asemenea, a manifestat o absolută normalitate în raportarea faţă de un gânditor care a fost supus unor succesive exproprieri anormale. Vreau să vă spun că nu ştiu dacă mi s-a dat mie cuvântul mai întâi pentru că Marx este cu o generaţie mai în vârstă decât Nietzsche sau pentru că eu sunt mai în vârstă decât Nicolae Breban. În orice caz, eu m-am ocupat de amândoi. În 2002 am publicat într-un volum – Prejudecăţi şi judecăţi – un studiu care se cheamă Nietzsche şi Marx. Acolo a fost abordată această temă. Un personaj din Puterea nevăzută, ultimul roman al lui Nicolae Breban, conotează sceptic, dacă ţine minte autorul, faptul că „vinovaţi fără vină” nu prea există. E discutabil. Sintagma aceasta – vinovaţi fără vină – provine din titlul unei piese a dramaturgului rus Aleksandr Ostrovski, din secolul al XIX-lea, intitulată chiar aşa, Vinovaţi fără vină.

Eu am folosit această sintagmă în studiul la care fac trimitere în sensul amintit de Aura Christi, şi anume în sensul partizanelor exproprieri succesive, în perspectiva cărora abia apare întrebarea: câtă vină involuntară, dar reală, câtă nevinovăţie faţă de ceea ce li s-a întâmplat peste multă vreme au fiecare dintre cei doi gânditori vizaţi? Ideea e că există un amestec complicat între vini şi nevinovăţii. Evident, vinile involuntare nu sunt identice. Nietzsche este un poet, un romantic, este un gânditor detaşat în bună măsură de imediata actualitate, dar a fost manipulat. Marx a fost mai manipulat şi mai îndelungă vreme, fiind un om ancorat în situaţiile secolului al XIX-lea. Punctul de plecare pentru mine a fost că nu putem judeca un gânditor din secolul XIX pe baza experienţei din secolul XX. Aura Christi zicea că este întrucâtva firesc că s-a întâmplat aşa, deci, această reproiectare ţine de normalitate. Dar această reproiectare e discutabilă. E discutabilă şi în raport cu Antichitatea, pentru că au fost cazuri când s-au încărcat cu vinovăţii mari gânditori ai Antichităţii, inclusiv Platon. Am încărcat cu astfel de vinovăţii gânditori din Renaştere; toţi utopiştii sunt în discuţie. Pentru că s-a abuzat de litera sau de spiritul textelor lor. A fost transformat, paradoxal, într-un călău o victimă a represiunilor care a fost Campanella. El toată viaţa a fost victimă, în nici un caz nu i se potriveşte un asemenea tratament de prezumtiv călău. Nietzsche s-a ocupat numai de propriile elaborări, foarte pătimaşe, şi în nici un caz el nu putea fi învinovăţit de nişte lucruri de care a fost învinovăţit. Un exemplu. El a polemizat cu iudeo-creştinismul, dar n-a fost deloc antisemit. Dimpotrivă. Deci, aceste lucruri care i s-au atribuit, parţial sunt false. Parţial au un sâmbure de realitate ce trebuia, însă, cântărit. Ideea pe care încerc tot timpul s-o susţin cu studenţii, cu masteranzii, cu doctoranzii, e să-l disociem de o epocă, la rândul ei, foarte pătimaşă. Marx a trăit în secolul al XIX-lea. A avut o perioadă romantică înaintea şi în timpul revoluţiilor din 1848. Noi ni-l reprezentăm ca pe bătrânul acela cu barbă. Textul cel mai des incriminat nu s-a numit în ultimele ediţii antume Manifestul Partidului Comunist, ci, potrivit voinţei celor doi autori, pur şi simplu, Manifestul Comunist. Nu mai era vorba de vreun partid, ci de un manifest de idei. La elaborarea lui, Marx avea 30 de ani şi Engels 28. Nu era nici pe departe cel mai radical text apărut în cursul revoluţiilor din 1848. În epocă roiau o seamă întreagă de gânditori mai radicali decât Marx şi Engels, dar care nu au avut impactul ulterior cu evenimentele ce aveau să se succeadă. A scoate din context un fragment, o idee, o formulă, a izola în epocă o gândire, se înţelege, e contraproductiv…

Aura Christi: …e amoral, nedrept…

Ion Ianoşi: …şi poate avea succes pe moment, dar este, până la urmă, neştiinţific. Eu am vrut să repun textele, nucleele de text şi de idei ale lui Marx într-un minim circuit la ora actuală. În Germania Federală neîntrerupt apare ediţia Mega (Marx şi Engels – Gesamtausgabe), ediţia completă în peste 100 de volume. În Franţa apar seriile Pléiade. Recent au văzut lumina tiparului două volume în cea mai prestigioasă serie de la Gallimard. În Italia Marx a fost totdeauna republicat, în Marea Britanie şi în SUA Marx este subiect de studiu. Atenţie! Acest lucru nu înseamnă că nu se pot enunţa orice fel de obiecţii, observaţii, critici, delimitări, sau diagnostice, oricât de dure, faţă de una sau alta dintre ipotezele ori ideile sale. Problema e că, totuşi, Marx trebuie, mai întâi, citit şi pe urmă supus criticii, însă, nicidecum oprobriului. În măsura în care această critică poate fi susţinută, Marx n-ar trebui să fie tratat ca un câine mort. „Câine mort” este formula din Regi I şi II sau în unele traduceri Samuil I şi II din Vechiul Testament, o sintagmă infamantă ulterior, aplicată lui Spinoza – aşa ni se relatează de către Lessing; iar pe urmă aceeaşi sintagmă i-a fost aplicată lui Hegel de către unii din învăţăceii şi urmaşii lui. Marx a nimerit şi el printre câinii morţi, după cum şi Nietzsche o vreme – ţinem foarte bine minte – nimerise în aceeaşi poveste. Desigur, apare următoarea întrebare şi v-o supun interesului: cine poate fi manipulat? E o întrebare interesantă. Unii pot fi mai degrabă manipulabili decât alţii. E adevărat, unii pot fi mai rapid expropriaţi decât alţii. Fichte a putut fi expropriat pe linie naţionalistă germană mai mult decât Kant, bineînţeles. Şi asta nu scade nimic din măreţia lui Fichte. Există personalităţi care sunt excesive în anumite formulări şi care pot fi expropriate ciuntit, manipulate într-un mod partizan, fie într-o direcţie, fie într-alta. Eu totdeauna mă amuz când citesc în presă acea formulă a tânărului Marx, care e supusă unui bombardament concentrat: „Religia e opiu pentru popor”. El a spus asta la vârsta de 25 de ani, prin urmare, într-un text de tinereţe, en-passant.

Dacă l-am lua pe Nietzsche, atunci am găsi infinit mai multe texte de maturitate, de astă dată din Dincolo de bine şi de rău şi Genealogia moralei, principalele texte pe care le adnotează Nicolae Breban în cartea sa, texte subsumabile acestei idei. Fie cu trimitere la preoţi, fie la dogmă ş.a.m.d. Această sintagmă – „religia e opiu pentru popor” – ţine de gândirea lui Marx, bineînţeles, dar e scoasă din contextul unei introduceri din 1843 la Filosofia hegeliană a dreptului. E, acesta, un lucru care la Nietzsche poate fi infinit mai des şi mai radical probat. Şi, cum să spun?, disputa apropo de religia creştină a lui Nietzsche, din partea unui luteran, aşa cum, între noi fie vorba, a fost şi Marx, el fiind un evreu cu părinţii convertiţi la religia luterană, e unul dintre multiplele puncte de coincidenţă aparentă, cel puţin, între cei doi.

Toate lucrurile ar trebui discutate. Marx a avut nenumăraţi urmaşi radicali sau mai puţin radicali. Toată Internaţionala a II-a reformistă se revendica din Marx. Bernstein a fost legatarul, după moartea lui Engels, al lui Marx. A-l prezenta exclusiv prin prisma ultra-radicalismului ulterior, retroactivat, este un fals. Să fie limpede. Eu nici o clipă nu cred că Marx e intangibil, că nu poate fi supus unei extrem de minuţioase critici prin toate câte nu s-au confirmat din ipotezele sale. Dar acesta nu e un motiv ca să nu fie citit. Ştiind că nu va fi republicat, că lucrări integrale la noi nu vor exista într-o nouă traducere şi ediţie, am elaborat antologia, pe baza ediţiilor existente, în trei etape, trei reprize, şi am ordonat cronologic materialul. Cred că între Marx şi Nietzsche există similitudini şi uriaşe deosebiri. Nu similitudini formale, de genul amândoi sunt germani, ambii sunt sau au devenit luterani, au plecat din Germania (e adevărat că unul se retrăgea din marile oraşe, Nietzsche prefera nordul Italiei, sudul Franţei sau Sils Maria, pe când Marx s-a stabilit în miezul civilizaţiei industriale, la Londra, din cauza felului său de a se ocupa de contemporaneitate). Nu sunt la mijloc numai coincidenţele din punctul de vedere al reacţiei faţă de anumite solicitări ale vremii, pentru că au fost nişte coincidenţe între ei doi, surprindem la ambii neîncrederea în democraţie, neîncrederea în liberalismele vremii. Desigur, unul e premodern şi postmodern, adică Nietzsche, care este până la urmă antimodern; Marx e pro-modern, e pentru modernitatea industrială, urbană a vremii sale. Contrar a ceea ce se crede, el e pro-burghez în primă instanţă, procapitalist, mai exact spus, până să descifreze în mecanismele capitalismului propria negare (asta e o ipoteză); aici se deosebeşte de Nietzsche, care e mefient faţă de Marea Britanie sau SUA, foarte critic la adresa Germaniei ca german. Marx e absolut de partea progresului industrial din secolul al XIX-lea. Ani şi ani el trimite săptămânal articole în SUA. Acolo se află pentru el modelul dezvoltării industriale, al unei dezvoltări eliberate de chingile care blochează lucrurile în Europa. Nietzsche e mefient, după cum am spus, faţă de progres, urbanizare, producţie. Între noi fie vorba, amândoi sunt anticapitalişti, dar din două motive complet diferite. Nietzsche e romantic anticapitalist, cum sunt foarte mulţi romantici germani, Marx e procapitalist ca premiză şi anticapitalist ca desfăşurare, sperând într-un socialism în care Nietzsche nu crede deloc. Ba chiar îl amendează foarte dur. Nietzsche e un antisocialist, anticolectivist, un individualist, un romantic. Dar, în această calitate, pune diagnostice vremii. Diagnosticele celor doi pot fi puse în paralel în multe privinţe. Sigur că nu sunt asemănătoare, dar pot fi comparate. Nu degeaba unul porneşte în analizele sale de la Homer, de la presocratici, iar celălalt, de la Democrit şi Epicur, amândoi ştiind greaca foarte bine. Lucrarea de doctorat a lui Marx e despre Democrit şi Epicur. Sigur, unul o să creadă foarte mult în marii presocratici, pe care o să-i prelucreze. Marx o să creadă până la urmă cel mai mult în Aristotel.

Bazat pe 0 recenzii

0.00 Per ansamblu
0%
0%
0%
0%
0%
Lasă primul o recenzie la “Sub semnul Ideii Europene”

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Recenzii

Momentan, această carte nu are nicio recenzie.

Accesează
Close

Coșul meu

Close

Wishlist

Bine ați venit!

Parola va fi generată automat și trimisă pe adresa dvs. de email.

Datele personale vor fi folosite pentru a vă susține experiența pe website, pentru a administra accesul la cont și pentru alte scopuri descrise în politica de confidențialitate.

Aveți deja un cont?

Close

Close

Categorii