(In)actualitatea lui Eminescu

16,30 lei 14,50 lei

(In)actualitatea lui Eminescu (eBook) – Florin Oprescu

Golește
ISBN: EB9786069268384 Categorie: Autor: Anul apariției: 2012 Colecție:
  • Ghid eBookuri - cum citesc un eBook?

    Cum citesc un eBook?

    Aveți nevoie, în primul rând, de un dispozitiv electronic care să citească eBook-uri. Acesta poate fi un laptop, calculator obișnuit, Kindle, telefon mobil sau tabletă.

    Atenție! Instalați Adobe Digital Editions (click aici) înainte de a accesa linkul de descărcare.

    Computer eBook Reader Telefon Tabletă
    Calculator personal Kindle Android Android
    Laptop Nook iPhone iPad
    Apple MacBook Kobo Windows Windows
    Notebook iRiver Trekstor
    Netbook Pocketbook Prestigio
    Bookeen

Pornind de la Ioana Em. Petrescu, studiul propus urmăreşte să probeze cu arsenalul criticii de descendenţă fenomenologică, mereu actualizată, o teorie referitoare la asumarea eminescianismului de către cei mai importanţi poeţi ai secolului trecut.

Actualitatea lui Eminescu se dovedeşte astfel şi prin veşnica recitire şi asumare a poeziei sale de către poeţi precum Bacovia, Blaga, Barbu, Arghezi, Labiş, Nichita Stănescu. Această prezenţă eminesciană, asumată teoretic (vezi Blaga) sau topită în profunzimile textelor poetice (vezi Labiş sau Nichita Stănescu), susţine valabilitatea canonului eminescian.
Eminescu este astfel inactual doar dacă privim o parte însemnată a poeziei actuale, prea ancorată într-o realitate golită de semnificaţie, o poezie sărăcită de profunzimea transfigurată a Creatorului.

(In)actualitatea lui Eminescu probează astfel doar tragica noastră inactualitate. (Florin Oprescu)

(In)actualitatea lui Eminescu de Florin Oprescu

Exordiu sau despre necesara (re)lectură a eminescianismului

Încercările, de cele mai multe ori eşuate, de evaluare distanţată, complexă şi completă a implicaţiilor retoricii romantice de-a lungul secolului al XX-lea, şi nu numai, au generat un permanent conflict al interpretărilor, o ceartă care n-a făcut altceva decât să ne probeze limitele şi nu, aşa cum ne aşteptam, dinamica fertilă a gândirii asociative. Logica explozivă a dialecticii a fost folosită mai degrabă ca apanaj al diferenţierii, al unicităţii radicale, cu orice preţ, chiar şi cel al izolării de tot ce ne-ar putea aminti de trecutul imediat. Această retorică disociativă a prezentului, amintind mereu şi surprinzător de excesele primilor avangardişti, nu a făcut decât să creeze falii, să respingă privirea unitară şi argumentativă, în locul unui discurs axiomatic, generator de pattern-uri obtuze şi caduce. În esenţă, receptarea fenomenului romantic a relevat o chestiune de optică generatoare a unor derapaje, iar dacă ar fi să acceptăm un transfer terminologic, am putea afirma că au existat două dereglări constante, fie miopia critică, efect al distanţării agresive, fie hipermetropia ca apropiere excesivă, forţată. Însă romantismul şi-a dovedit şi continuă să o facă, optica ondulatorie, canonică, evitând obstacolele artificiale, manifestându-şi forţa pe tot parcursul istoriei literare a secolului trecut, generând ample catalize, de la categoriile negativului (H. Friedrich) de tip simbolist, la tradiţia rupturii (O. Paz) avangardiste, până la indeterminarea şi polimorfismul (I. Hassan) postmodern.

Atunci când, în 1924 criticul american Arthur O. Lovejoy propunea în eseul său, intitulat „Despre discriminarea romantismului” („On the Discrimination of Romanticism”), renunţarea la termenul de romantic datorită vidului său semantic, el specula dificultatea modernilor de a se raporta la fenomene care le par atât de îndepărtate dar care paradoxal, le sunt constitutive. Rezistenţa interpretativă1 a secolului trecut la paradigma romantică este explicată de către Paul de Man şi prin tendinţa acută a modernilor de a rămâne blocaţi în interpretări individualiste, în lecturi singulare şi izolate. Soluţia criticului are în vedere tocmai înţelegerea comună a poziţiei diferite de raportare la trecutul romantic, spre deosebire, de exemplu, de modelul grec, mai îndepărtat şi mai limpede decât apropiatul secol XIX. Poziţionarea temporală ar însemna o cheie a obiectivării şi a relecturii complexe a romantismului imanent:

„În cazul romantismului, afirmă de Man, este vorba despre interpretarea unui fenomen care poate fi analizat doar din perspectiva temporală a unei perioade de timp experimentate de noi înşine. Proximitatea fenomenului în plan istoric este de aşa natură încât nu suntem capabili să îl vedem în forma unei memorii clare şi purificate, aşa cum ni se prezintă Grecia antică. Îl purtăm în noi ca experimentarea unui act la care, până la un anumit punct, am participat. Probabil că asta se referă la fiecare încercare de a înţelege trecutul, dar rămâne situaţia în care, în romantism, nu suntem separaţi de trecut, de uitarea şi opacitatea temporală care ar putea trezi în noi iluzia detaşării.”2

Privit astfel, romantismul este pe drept cuvânt o mişcare periculoasă3, seducătoare (seductive), afirmă Fredric Jameson, preluând categoria etică centrală a sistemului interpretativ al lui de Man, iar această seducţie ar fi generată de interesul pentru un sistem tare, pentru sinteză ideologică şi de predispoziţia pentru gândire şi existenţă dialectică.

Relectura romantismului ar presupune necesitatea interpretării trecutului imediat, al cărui conţinut este mai puţin important decât ceea ce a generat acesta în noi, adică o acută conştiinţă a temporalităţii (Paul de Man). Această „experienţă a relaţiei temporale între act şi interpretarea sa este una dintre principalele teme romantice”4, dar şi una dintre principalele aporii ale timpurilor, probându-ne mai degrabă iluzia detaşării, printr-o lectură aparent obiectivă, însă privată în esenţă de asumarea vârstei noastre trecute. Analizând perspectiva lui Wordsworth şi Hölderlin asupra Titanismului, Paul de Man probează tocmai pertinenţa conştiinţei temporalităţii, impact major al romantismului asupra secolului care a trecut. Spre exemplu, concepţia despre Titanismul romantic, aşa cum este el perceput la Wordsworth, are pentru de Man rolul de a ne oferi un exemplu fundamental pentru cristalizarea unei astfel de conştiinţe. „Un posibil corespondent pentru Titanismul istoric la un nivel personal ar fi, aşa cum am văzut din primele exemple împrumutate de la Wordsworth, asumarea interioară a mortalităţii.”5, în timp ce „Moartea lui Mnemosyne, afirmată la sfârşitul celei de-a treia versiuni a imnului lui Hölderlin, va însemna şi sfârşitul poeziei”. În acest fel, în ambele cazuri „Poetul şi istoricul converg în acest punct esenţial până când amândoi vorbesc despre o acţiune care îi precede dar care există pentru conştiinţă doar datorită intervenţiei lor.”6 Cu alte cuvinte, conştiinţa temporalităţii ar presupune o lectură vie a unui trecut imediat, într-o oarecare măsură chiar constitutiv existenţei prin repoziţionarea istorică şi prin adaptarea imaginilor noastre trecute la prezent.

Încercarea de a ne activa o conştiinţă a temporalităţii nu poate fi posibilă decât prin raportarea constantă la o permanenţă romantică a trecutului tare, adică la ceea ce a reprezentat pentru modernitatea lirică românească Eminescu. Nu este în nici un caz vorba despre o ipoteză reducţionistă, paseistă şi clişeizantă, ci despre înţelegerea coerentă a unui romantism structural, a unor principii generative ale acestei modernităţi. Disecţia are rolul de a conferi perspectivei o vedere unitară, interdeterminantă şi echilibrată. Conştiinţa temporalităţii mai înseamnă astfel şi conştiinţa trecutului asumat participativ sau cel puţin prin încercarea de a-i asigura ochiului opac, folosind o expresie cu acelaşi risc de distorsionare semantică, un aparat optic corector, o lentilă simplă care să identifice formele actualităţii eminesciene, prin impactul pe care modelul eminescian l-a avut asupra câtorva poeţi determinanţi ai secolului trecut.

Astfel, (In)actualitatea lui Eminescu presupune o încercare de a recupera critic lirica eminesciană din perspectiva lecturării sale de către o serie de poeţi reprezentativi ai secolului trecut, lectură care, în contextul creatorilor de poezie, nu poate însemna decât o spectaculoasă transformare a propriilor poetici la interferenţa cu cea eminesciană. Efectul eminescianismului la nivelurile de profunzime ale magmei poetice ale oricărei noi creaţii care îşi reclamă ontogeneza, vizibil sau nu, de la modelul predecesorului, poate fi urmărit de la primele generaţii de simbolişti, până la prima generaţie neo-modernă. Trebuie să admitem însă că nu am avut în vedere poezia pastişă, adică poezia de natură epigonică, generatoare de tautologii sau de retorisme simple de factură post-eminesciană, probă care ar fi fără îndoială fertilă şi necesară ci, în locul modelărilor, am preferat cataliza, adică efectele poietice, de profunzime, generatoare de antiteze, dialectice prin natura lor binară, efecte care au generat transformări spectaculoase, deveniri moderne redutabile, fără de care nu am cartografia decât un steril epigonism eminescian.

Cu alte cuvinte, aceasta este o metodă de lectură şi o formă de cercetare a (in)actualităţii unei poezii care, contrar unor credinţe de câţiva ani încoace, depăşeşte descriptivul, retorica romantică instrumentalizată, surclasează cristalizările clasice, dovedindu-se încă, cititorului interesat de altceva decât de imaginile superficiale şi superflue ale noului realism capitalist, adică de rostul ontologic al artei, o poezie care mai răspunde întrebărilor fundamentale din noi, relevând sensul gnoseologic al existenţei. Aceasta ar fi singura ecuaţie valabilă ce probează actualitatea unui poet.

Bazat pe 0 recenzii

0.00 Per ansamblu
0%
0%
0%
0%
0%
Lasă primul o recenzie la “(In)actualitatea lui Eminescu”

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Recenzii

Momentan, această carte nu are nicio recenzie.

Accesează
Close

Coșul meu

Close

Wishlist

Bine ați venit!

Parola va fi generată automat și trimisă pe adresa dvs. de email.

Datele personale vor fi folosite pentru a vă susține experiența pe website, pentru a administra accesul la cont și pentru alte scopuri descrise în politica de confidențialitate.

Aveți deja un cont?

Close

Close

Categorii