Noua Psihologie a Banilor

Noua Psihologie a Banilor de Adrian Furnham

1

PSIHOLOGIA BANILOR

Banii sunt ca promisiunile – mai ușor de făcut decât de păstrat. Josh Billings
Dacă vă întrebați de ce ceva este așa cum este, aflați cine face bani din asta. Anonim
Fac totul dintr-un motiv, de cele mai multe ori motivul este banii. Suzy Parker
Întotdeauna amintiți-vă că banii nu sunt totul – dar amintiți-vă, de asemenea, să faceți o mulțime de bani înainte de a spune o asemenea prostie. Earl Wilson

Introducere

The New Oxford (Colour) Thesaurus definește banii astfel:

Bani (substantiv): abundență, acadea (informal), active, agoniseală, argint, arierate, avere, bancnote, bani de buzunar, bani gheață (informal), bani la saltea (informal), beneficii, bilete, bogăție, capital, card de credit, câștiguri, cec, cecuri de călătorie, cheltuieli, datorie, daune, dividende, dobândă, donații, economii, finanțe, fond, grant, impozit, investiție, ipotecă, împrumut, încasări, leafă, avuție, lire sterline, lucrativ (învechit), mălai (informal), mijloc legal de plată, monedă de cupru, monedă, numerar, patrimoniu, pâine (informal), penny, plată, profit, remitere de bani, resurse necesare, resurse, venit, salariu, schimb, transfer de credit, valută, venituri.

Definiția de mai sus oferă o idee despre toate problemele legate de bani care vor fi discutate mai târziu în carte. Cuvântul bani are nu numai mai multe definiții diferite, dar și semnificații și utilizări multiple. Numărul mare de termeni atestă importanța banilor în societate.

Banii sunt, în sine, inerți. Dar pretutindeni capătă sensuri speciale, încărcate cu puteri neobișnuite. Psihologii sunt interesați de atitudinile față de bani, de cauzele și modul în care oamenii se comportă față de bani, precum și de efectele pe care le au banii asupra relațiilor umane.

Visul de a deveni bogat este larg răspândit. Multe culturi au basme, folclor și povestiri bine cunoscute despre bogăție. Acest vis de a avea bani are mai multe teme. O temă este aceea că banii asigură securitate, alta că aduc libertate. Banii pot fi folosiți pentru a demonstra succesul, precum și pentru a-i răsplăti pe cei care, în trecut, au fost înjosiți, respinși sau umiliți. Una dintre numeroasele teme ale literaturii este aceea că bogăția îi face pe cei lipsiți de putere, puternici și pe cei care nu sunt iubiți, iubiți. Bogăția este un agent puternic de transformare care are puterea de a vindeca orice. Prin urmare, dorința comună de bogăție și comportamentele extreme pot fi observate uneori în goana după bogăția extremă. Cu toate acestea, este adevărat că există probabil două tipuri de basme destul de diferite, asociate cu banii. Unul ar fi că banii și bogățiile sunt doar desertul unei vieți bune. Mai mult, acești bani ar trebui să bucure și să fie cheltuiți cu înțelepciune pentru a îmbunătăți totul.

Celălalt ar fi despre distrugătorul crud al celorlalți care sacrifică dragostea și fericirea pentru bani, în cele din urmă îi obține, dar constată că nu-i sunt de niciun folos lui/ei. Prin urmare, tot ce poate face este să-i dăruiască cu același fanatism cu care i-a adunat. De reținut morala poveștii, care se asociază adesea cu banii.

Puterea aparent fantastică a banilor înseamnă că ea este legată mai ales de căutarea acestora, fapt care reprezintă o puternică forță călăuzitoare. Căutătorii de aur, vânătorii de avere, vrăjitorii financiari, bogătanii, câștigătorii la jocurile de noroc și vedetele de film sunt adesea exemple pentru ceea ce pot face banii. La fel ca alchimiștii din trecut sau ca falsificatorii de azi, banii pot fi de fapt fabricați (se tipăresc bancnote, se bat monede sau chiar se pot muta electronic). Banii din resursele naturale (petrol, aur) pot fi descoperiți și exploatați. Banii din brevetele de invenții și produse pot fi multiplicați. De asemenea, pot fi sporiți prin investiții de succes. Acceptabilitatea căutării în mod fățiș, cu mândrie a banilor și desfășurarea fără scrupule a acesteia cu orice preț pare să varieze în anumite perioade istorice. Din anii 1980 până în jurul anului 2005 părea destul de acceptabil din punct de vedere social, chiar dezirabil în unele cercuri, să se vorbească despre dorința de a avea bani. A fost acceptabil să se vorbească despre lăcomie, putere și despre „jocul banilor”. Dar acest tip de discuție pare să apară și să fie aprobată social atunci când piața bursieră merge bine și economia prosperă. După diversele crahuri ale acestui secol, a-ți exprima nonșalant opinia pro-bani este un fapt considerat vulgar, inadecvat și o manifestare a lipsei conștiinței sociale. Starea particulară a economiei naționale, totuși, nu-i oprește pe indivizi să caute o formulă personală pentru succesul economic, deși îi influențează în mod inevitabil. Lucrurile s-au schimbat de la marele crah al anului 2008.

Eficacitatea banilor în societate depinde acum de așteptările oamenilor față de ea, mai degrabă decât de caracteristicile sale intrinseci sau materiale. Banii reprezintă o convenție socială și, prin urmare, atitudinile oamenilor față de aceștia sunt parțial determinate de ceea ce cred în comun că vor răspunde ceilalți. Astfel, atunci când banii devin „problematici” din cauza unor variații sau a unor valori extrem de nesigure, schimburile devin mai dificile și oamenii pot reveni chiar la troc. În aceste vremuri „revoluționare”, convingerile considerate a fi înțelese de la sine sunt contestate și mulți oameni își afirmă punctul de vedere, au idei și ipoteze explicite pe care anterior le aveau doar în mod implicit.

Unul dintre subiectele cele mai neglijate din întreaga disciplină a psihologiei, care se mândrește cu definirea științei comportamentului uman, este psihologia banilor. Deschideți orice manual de psihologie și este foarte puțin probabil ca în index să apară cuvântul bani.

Un subiect trecut cu vederea

Este adevărat că nu toți psihologii au ignorat tema banilor. Freud (1908) ne-a îndreptat atenția asupra numeroaselor simboluri inconștiente ale banilor care ar putea explica comportamentele financiare neobișnuite și iraționale. Behavioriștii au încercat să arate cum apar și cum sunt păstrate comportamentele financiare. Psihologii cognitivi au arătat modul în care atenția, memoria și procesarea informațiilor conduc la erori sistematice în relația cu banii. Unii psihologi clinici au fost interesați de unele dintre comportamentele asociate cu banii, mai accentuate din punct de vedere patologic, cum ar fi economisirea compulsivă, cheltuielile și jocurile de noroc. Psihologii de dezvoltare au fost interesați de momentul și modul în care copiii se integrează în lumea economică și cum dobândesc aceștia înțelegerea banilor. Mai recent, psihologii economici au manifestat un interes deosebit în diferitele aspecte ale modului în care oamenii utilizează banii, de la motivul pentru care economisesc la strategiile acestora de evaziune fiscală și eschivare.

Totuși, rămâne adevărat faptul că psihologia banilor a fost neglijată. S-ar putea să existe diferite motive pentru acest lucru. Banii rămân un subiect tabu. În timp ce sexul și moartea au fost îndepărtate din listele de tabuuri sociale și de cercetare din multe țări occidentale, banii reprezintă încă un subiect care pare a fi nepoliticos de discutat și dezbătut. Într-o anumită măsură, psihologii au văzut comportamentul financiar ca fiind relativ rațional (la fel ca economiștii) sau dincolo de „sfera lor de preocupare”.

Lindgren (1991) a subliniat că psihologii nu au studiat comportamente legate de bani ca atare, deoarece aceștia presupun că orice lucru care implică bani se află în domeniul economiei. Cu toate acestea, economiștii au evitat la rândul lor subiectul și, de fapt, nu sunt interesați de bani ca atare, ci mai degrabă de modul în care banii influențează prețurile, cererea de credit, ratele dobânzilor și așa mai departe. Atât economiștii, cât și sociologii studiază, de asemenea, un ansamblu mare de date la nivel macro în încercările lor de a determina modul în care națiunile, comunitățile și anumite categorii de oameni folosesc, cheltuiesc și economisesc banii.

S-ar putea chiar ca subiectul să fie considerat ca fiind neînsemnat în comparație cu alte preocupări mai importante, cum ar fi înțelegerea anatomiei creierului sau cauzele schizofreniei. Economia a avut multe de spus despre bani, dar foarte puțin despre comportamentul indivizilor. Atât economiștii, cât și psihologii l-au observat, dar au evitat să vorbească despre iraționalitatea evidentă a comportamentului financiar de zi cu zi.

Lea și Webley (1981) afirmă:

Este, desigur, imposibil să dăm dreptate șirului și comple­xității teoriilor economice despre bani din această carte. Economiștii diferă de psihologi din două motive majore, chiar dacă împărtășesc același scop, acela de a încerca să înțeleagă și să anticipe modalitățile în care sunt folosiți banii.

În primul rând, economiștii sunt interesați de date agregate la nivel macro – modul în care clasele, grupurile și țările folosesc, cheltuiesc și economisesc banii în anumite condiții. Ei sunt interesați de modelarea comportamentului prețurilor, salariilor etc. – nu foarte des al oamenilor, deși pot fi interesați de anumite grupuri, cum ar fi „bătrânii” sau migranții. Astfel, în timp ce economiștii ar putea avea ca scop modelarea sau înțelegerea ofertei, cererii și circulației banilor pentru o țară sau un continent, psihologii ar fi mai interesați să înțeleagă cum și de ce diferite grupuri de indivizi cu convingeri diferite sau din medii diferite utilizează banii în mod diferit. În timp ce diferențele individuale sunt „variații de eroare” pentru economiști, ele reprezintă „subiectul psihologiei diferențiale”.