Jurnal – Lev Tolstoi

94,50 lei 82,80 lei

Jurnal (eBook) – Lev Tolstoi
Traducere din limba rusă de Janina Ianoşi

Golește
ISBN: EB9786065947689 Categorie: Autor: Anul apariției: 2019 Colecție:
  • Ghid eBookuri - cum citesc un eBook?

    Cum citesc un eBook?

    Aveți nevoie, în primul rând, de un dispozitiv electronic care să citească eBook-uri. Acesta poate fi un laptop, calculator obișnuit, Kindle, telefon mobil sau tabletă.

    Atenție! Instalați Adobe Digital Editions (click aici) înainte de a accesa linkul de descărcare.

    Computer eBook Reader Telefon Tabletă
    Calculator personal Kindle Android Android
    Laptop Nook iPhone iPad
    Apple MacBook Kobo Windows Windows
    Notebook iRiver Trekstor
    Netbook Pocketbook Prestigio
    Bookeen

Thomas Mann scria la centenarul nașterii lui Tolsoi: „În el, omul a fost mai puternic decât artistul și neîndoielnic mai puternic decât gânditorul”. Această judecată, în trei trepte, ar fi cel mai nimerit motto pentru Jurnal. Introducerea la Jurnal va fi nevoită să se mulțumească însă cu mai puțin. Fără a-l pierde din vedere pe omul-artist, va trebui anume să coboare în laboratorul gânditorului. Aceasta, pentru că problemele reprezintă cea mai problematică parte a creației lui Tolstoi. Și pentru că mai persistă opinia potrivit căreia artistul și omul ar putea fi desprinși de gânditor. Poți să crezi în relativa superioritate a imaginilor lui Tolstoi față de ideile, sau, mai exact, față de unele dintre ideile lui prea insistent explicitate. Nu poți să nu recunoști însă organica lor osmoză de ansamblu. Gânditorul, artistul și omul alcătuiesc în cele din urmă o indivizibilă treime.

În consecință, voi izola de rest gândurile lui Tolstoi, numai și numai pentru ca cititorul să nu izoleze restul de ele. Și nici să nu izoleze între ele etapele unei aceleiași creații – potrivit prejudecății, decurgând din cea precedentă și completând-o, după care la început ar fi prevalat artistul, motiv de satisfacție pentru noi, și doar după aceea ar fi dominat gânditorul, întru enervarea noastră. Aparențele favorizează o atare diviziune; cu atât mai mult cu cât cele șase decenii de creație se împart într-adevăr în două perioade egale de câte treizeci de ani fiecare. (…)

Personalitatea de geniu nu poate să nu imprime tuturor activităților sale concomitente și succesive o superioară unitate. Cititorul Jurnalului va observa lesne acest lucru.

Jurnal de Lev Tolstoi

Tolstoi şi tolstoismul

Thomas Mann scria la centenarul naşterii lui Tolstoi: „În el, omul a fost mai puternic decât artistul şi neîndoielnic mai puternic decât gânditorul”.

Această judecată, în trei trepte, ar fi cel mai nimerit motto pentru Jurnal. Introducerea la Jurnal va fi nevoită să se mulţumească însă cu mai puţin. Fără a-l pierde din vedere pe omul-artist, va trebui anume să coboare în laboratorul gânditorului. Aceasta, pentru că problemele reprezintă cea mai problematică parte a creaţiei lui Tolstoi. Şi pentru că mai persistă opinia potrivit căreia artistul şi omul ar putea fi desprinşi de gânditor.

Poţi să crezi în relativa superioritate a imaginilor lui Tolstoi faţă de ideile, sau, mai exact, faţă de unele dintre ideile lui prea insistent explicitate. Nu poţi să nu recunoşti însă organica lor osmoză de ansamblu. Gânditorul, artistul şi omul alcătuiesc în cele din urmă o indivizibilă treime.

În consecinţă, voi izola de rest gândurile lui Tolstoi, numai şi numai pentru ca cititorul să nu izoleze restul de ele. Şi nici să nu izoleze între ele etapele unei aceleiaşi creaţii – potrivit prejudecăţii, decurgând din cea precedentă şi completând-o, după care la început ar fi prevalat artistul, motiv de satisfacţie pentru noi, şi doar după aceea ar fi dominat gânditorul, întru enervarea noastră.

Aparenţele favorizează o atare diviziune; cu atât mai mult cu cât cele şase decenii de creaţie se împart într-adevăr în două perioade egale de câte treizeci de ani fiecare. Cezura o marchează Spovedania elaborată în 1879-1882, în care Tolstoi îşi descrie cea de „a doua naştere”. Tolstoismul este efectul acestei renaşteri, în parte presupusă şi în parte indiscutabilă.

Până la caracterizarea tolstoismului ca ideologie închegată, ca sistem coerent de cugetare (implicat şi în arta tolstoiană târzie, dovedind în continuare o excepţională valoare figurativă), voi încerca să demonstrez faptul că acumulările de gândire anterioare respectivei cezuri prevestesc cât se poate de lămurit acelaşi tip de meditaţie, accentuat individuală, dar şi cu însemne comune mai multor scriitori ruşi şi neruşi din epocă şi dincolo de ea.

Personalitatea de geniu nu poate să nu imprime tuturor activităţilor sale concomitente şi succesive o superioară unitate. Cititorul Jurnalului va observa lesne acest lucru. Prefaţatorului nu-i rămâne decât să puncteze această unitate, prezentată în şi dincolo de diversificări. Dintre mijloacele ce-i stau la îndemână, el le va alege, în perspectiva însumării, pe cele „punctiforme”.

Primii treizeci de ani

Tolstoi îşi începe Jurnalul la vârsta de 19 ani, în 1847. Scurt timp după aceea, îşi întrerupe studiile universitare de la Kazan. La sfârşitul anului 1850, încearcă, la Iasnaia Poliana, să elaboreze două povestiri, una din viaţa ţiganilor, cealaltă – descriind „istoria zilei de ieri”; nu termină însă nici una dintre ele. Tolstoi devine scriitor la începutul carierei sale militare, în primăvara lui 1851. În cei patru ani petrecuţi în Caucaz (ce vor fi rememoraţi artistic în Cazacii), el definitivează câteva povestiri. Nekrasov îi publică romanul Copilăria în revista „Sovremennik” (1852), iar apoi continuările trilogiei autobiografice, Adolescenţa (1854) şi Tinereţea (1857); Cernîşevski va remarca la tânărul autor, în publicaţiile sale de debut, capacitatea de a înfăţişa „dialectica sufletului” şi „curăţenia nemijlocită a simţului moral”. Participant al războiului din Crimeea, Tolstoi publică între timp Povestirile din Sevastopol (1855-1856), care îi sporesc faima timpurie.

Chiar din aceste scrieri de început s-ar putea dezghioca gânduri prevestind magistrala ulterioarei evoluţii tolstoiene, de la descendentul câtorva dintre celebrele familii nobiliare postpetriene până la adeptul şi sprijinitorul mujicului năpăstuit din preajma reformei agrare din 1861. Semnele acestei evoluţii încep să mijească în conştiinţa lui Nikolenka Irteniev, fictiv-realul personaj autobiografic, tributar încă mediului său aristocratic, şi se accentuează în confruntările martorului ocular cu eroicii apărători ai Sevastopolului asediat de inamic. Ele se întăresc continuu de la trăirile tânărului prinţ Nehliudov din Dimineaţa unui moşier (1856) şi până la descrierea iobăgiei din Polikuşka (1861). Între timp, Tolstoi călătoreşte în Occident şi dă glas dezamăgirilor sale în Lucerna (1857).

„Mijlocitor de pace” între ţărani şi moşieri, el încearcă în timpul reformei agrare să uşureze traiul celor dintâi şi este constrâns de către ultimii să-şi părăsească funcţia după mai puţin de un an. Sprijină înfiinţarea unor şcoli primare pentru copiii de ţărani din satele învecinate, editează în 1862 revista pedagogică „Iasnaia Poliana”, în care îşi publică o serie de articole proprii, ca şi povestiri pentru elevi. Această activitate e întreruptă în urma penibilului episod din vara lui 1862, când jandarmii se folosesc de absenţa lui pentru a pătrunde cu forţa în conacul de la Iasnaia Poliana, căutând o tipografie ilegală şi scrieri subversive.

Rememorarea acestor fapte pledează de la sine pentru amintita mutaţie. Voi renunţa de aceea la detalieri, concentrându-mă asupra probelor similare din Jurnal şi din capodoperele deceniilor al doilea şi al treilea de activitate creatoare: Război şi pace, Anna Karenina. Având în vedere întreruperea jurnalului tocmai în perioada elaborării acestor două romane, consecuţia reconstituirii evoluţiei spirituale a lui Tolstoi va fi asigurată; mărturiile implicite ale romanelor vor prelungi mărturisirile explicite din Jurnal şi vor asigura trecerea firească spre viziunea aproximată sub denumirea de „tolstoism”.

Primul deceniu: Jurnalul

Perioada în cauză îmbrăţişează de fapt mai mult de zece ani: exceptând debutul din 1847, ea se întinde din 1851 până în 1865. Cititorul va remarca însă, cu siguranţă, deosebirea de substanţă dintre începuturile şi sfârşitul ei. Căutările, confruntările, patimile autocunoaşterii şi ale autoperfecţionării sunt hotărâtoare tocmai în fazele incipiente ale acestei gestaţii creatoare, cam până pe la terminarea campaniei din Crimeea. Apoi, în timpul gospodăririi moşiei de la Iasnaia Poliana şi al călătoriilor în străinătate, încep să precumpănească aspectele „exterioare” ale biografiei, relaţiile mondene, întâlnirile cu scriitorii, observarea unor fapte de viaţă ruseşti şi occidentale – cu o revenire accentuat „interiorizată” în 1863, anul fericirilor şi nefericirilor de la începutul căsniciei cu Sofia Bers; după care însemnările se răresc din ce în ce, cu întreruperi mai scurte sau de câţiva ani. Deosebirea între latura „intim”-morală şi cea „faptic”-mondenă a Jurnalului rămâne parţială şi relativă. Neîndoielnică totuşi în privinţa dominantelor, ea îmi permite să mă concentrez efectiv asupra celui dintâi deceniu, deceniul chinuitoarelor definiri de sine. Urmarea o voi putea consemna mult mai succint.

  1. Tânărul îşi mărturiseşte de la început obsesiile cu francheţe şi cruzime. „Viaţa dezordonată” din „lumea mondenă” este „consecinţa unei pervertiri sufleteşti timpurii”. Îndreptarea cere disciplinare morală şi de comportament, impunerea unui „tabel de reguli”, divizată în „reguli generale”, „reguli pentru societate” ş.a., a căror îndeplinire (sau, mai des, neîndeplinire) este zilnic verificată. Naiv şi serios, autorul porneşte de la un imperativ moral: „opera sufletului” reclamă „scopul vieţii omului”, un „ţel general şi folositor” pentru „sufletul nemuritor”, „năzuinţa conştientă pentru dezvoltarea multilaterală a tot ceea ce există”.

Bazat pe 0 recenzii

0.00 Per ansamblu
0%
0%
0%
0%
0%
Lasă primul o recenzie la “Jurnal – Lev Tolstoi”

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Recenzii

Momentan, această carte nu are nicio recenzie.

Accesează
Close

Coșul meu

Close

Wishlist

Bine ați venit!

Parola va fi generată automat și trimisă pe adresa dvs. de email.

Datele personale vor fi folosite pentru a vă susține experiența pe website, pentru a administra accesul la cont și pentru alte scopuri descrise în politica de confidențialitate.

Aveți deja un cont?

Close

Close

Categorii