Istoria filosofiei ca hermeneutică. Studii și eseuri în onoarea profesorului Gheorghe Vlăduțescu

Studiile cuprinse în volumul omagial „Istoria filosofiei ca hermeneutică” trasează profilul filosofic complex al profesorului Gheorghe Vlăduțescu și constituie una dintre primele încercări de evaluare a operei unui autor cu o viziune originală asupra (istoriei) filosofiei ca sistem și ca aporetică şi cu o hermeneutică proprie (inclusiv la nivel conceptual: onto-metafizica, de pildă) ȋn abordarea (istoriei de nivel I şi II) filosofiei. Unele dintre aspectele semnificative care individualizează gândirea filosofică a lui Gheorghe Vlăduțescu sunt reprezentate de ȋnțelegerea raportării la istorie ȋn genere ca problemă de ontologie (de reconstrucție ontologică şi de reflecție asupra ontologiei noastre), de ȋnțelegerea posibilității istoriei filosofiei ca hermeneutică (istoria de nivel II) şi a filosofiei ȋnseşi ca aporetică (singura ȋn măsură să asigure unitatea în diversitate a sistematicii filosofiei şi, prin aceasta, posibilitatea omologării filosofiilor istorice ca filosofie), de ȋnțelegerea problematicii receptării filosofiilor determinate ca ȋntâlnire ȋntre o aporetică şi alta (cea dinspre care se realizează lectura esențială, intențională ȋn sens tare, detemporalizată, „pe verticală”). În orizontul instituit de aporetică, filosofiile determinate participă la reconstituirea istoric-universalistă a sistemului filosofiei şi dobândesc posibilitatea de a fi omologate ca filosofie tocmai prin aducerea lor în structurile pure (epurate de orice tip de determinare) ale sistematicii filosofiei. Astfel, problema fundamentală a oricărei filosofii determinate este (trebuie să fie) „cum gândim” în această filosofie (cu ea), dacă chiar putem gândi şi, în consecinţă, ce viitor are (poate avea) aceasta ca filosofie; iar condiţia de posibilitate a răspunsului rezidă în faptul de a o (re)citi prin grila unei lecturi tari, de „a doua scufundare”, dinspre aporetică.