Studii lirice Vol. 2

(Lume) – RONDEL

În lume ai fost doar un anacolut,
Sclipire de-o clipă, topită-n trecut,
Nimic nu-i, în timp, pe pământ sau în cer,
Un martor să-ți fie la drumu-ți stingher –
Precum lumânarea tu te-ai petrecut.

N-ai fost necesar și n-ai fost absolut,
Umil, poate-un gol, undeva, ai umplut,
Lăsând o mireasmă curgând efemer.
În lume ai fost doar un anacolut,

Ai tras o cărare prin ce-ai străbătut,
Dar urme din ea nu mai sunt de văzut,
Te-a prins neființa în misticu-i ger,
Și peste eoni vei rămâne-un mister –
Ai fost, ai plecat, ai adus, ai cerut?
În lume ai fost doar un anacolut,

(Pasăre) – Haiku

Două fire de aer
S-au înnodat între ele –
Nodul era o pasăre.

Ființarea (ca și des-ființarea) nu presupun nici o sforțare a ființei, în schimb cunoașterea (în orice registru) implică o asemenea sforțare. Termenul care denumește sforțarea ființei întru cunoaștere este studiu, ființa umană studiază, fie transcendentul, fie transcendentalul, adică își „aruncă” intenționalitatea (în sensul instaurat de Husserl) asupra obiectului cunoașterii. Cunoașterea în registru liric nu este calitativ diferită de cunoașterea în oricare alt registru – științific, teologic, metafizic –, ea implică aceeași focalizare a ființei asupra a ceva diferit de ea însăși, în scopul unei elucidări specifice. Eu aș spune că elucidarea menționată este mijlocul de liniștire a ființei, ființa caută liniștea prin elucidarea lumii, adică prin studierea ei. Volumul de față propune o „metodă” de studiu liric al unui obiect poetic (themata poetică) – themata în cauză este examinată din 12 perspective/tehnici lirice diferite, menite, fiecare dintre ele, să ilumineze un aspect particular al său așa încât, prin suprapunerea palimpsestică a perspectivelor în cauză, să se dobândească liniștea căutată – o liniște ontologică generată de cogniția lirică.