O sută și una de poezii de Emanuela Bușoi

Lirica Emanuelei Bușoi se caracterizează printr-un pronunțat/ moderat (post)modernism. Versurile sale, atipice, libere și lipsite de stridențe, concentrând în magma lor expresiv-suprarealistă un bizantinism stilistic spectaculos, sunt decupate, probând astfel o indiscutabilă, persuasivă apartenență la curentele în vogă astăzi în literatura română, dintr-o imagerie coregrafic-diaristică, bucolică, pusă tot timpul sub semnul unor implozii emoționale. Exercițiul minimalist-poetic, antrenând modulațiile unor stări și meditații profunde, se desfășoară, tematic, în spațiul compensativ al vizibilului, punând în centrul observației idealizarea unei lumi transparente, exotice și luxuriante, dominate, firesc, de (re)trăiri concrete. Din acest motiv construcțiile poetice ale Emanuelei Bușoi absorb în spațiul lor expresionist, simbolic, elementele unei polisemantici încadrată stilistic în modernitatea imediată.