Dicţionarul dialectului meglenoromân, general și etimologic. Volumul I , A–C

„Dicţionarul dialectului meglenoromân”, vol. I, se publică după trei sferturi de veac de la apariţia, în 1935, a ultimului dicţionar consacrat acestui dialect al limbii române de către Theodor Capidan. Aşa cum menţiona autorul în „Prefaţă”, dicţionarul conţinea, în principal, cuvintele extrase din textele cuprinse în volumul al doilea al monografiei, apărut în 1928.
Prezentul dicţionar include materialul nevalorificat de Th. Capidan. În plus, în intervalul de timp care a trecut de la publicarea dicţionarului acestuia au apărut noi colecţii de texte – înregistrate la faţa locului (Papageorgiou 1984, Papatsafa 1997, Katsanis 2001, Atanasov 2002) sau la meglenoromânii stabiliţi în Dobrogea („Cerna T” [1971], „Cerna A” [1973], anchete efectuate de Nicolae Saramandu) – şi două atlase lingvistice (Wild 1983, Atanasov 2008), prin care baza documentară s-a îmbogăţit în mod considerabil, actualizându-se totodată.
Valorificând toate sursele de material lexical existente (menţionate în „Sigle”), autorii au realizat un dicţionar general, care reflectă bogăţia lexicală a dialectului meglenoromân.